Imprimati articolul

Preludiul unei tragedii

După răşluirea de pe harta României Mari a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Cadrilaterului, vara fierbinte a anului 1940 a mai adăugat ţării sfâşiate încă o lovitură, pierderea Ardealului de Nord.

Ungarismul revanşard

Înainte de a prezenta evenimentele care au dus la această tragedie îţi propun, stimate cititorule, o trecere în revistă a unei mentalităţi pe care scriitorul Raoul Şorban, distins de parlamentul israelian cu titlul de Drept al Popoarelor pentru contribuţia sa la salvarea evreilor în cea de a doua conflagraţie mondială, o numeşte ungarism. În august 1920, după ce parlamentul maghiar a ratificat Tratatul de la Trianon, deputaţii şi senatorii s-au ridicat în picioare şi au strigat într-un singur glas formula simbolică a iredentismului „Nem, nem soha!“ (Nu, nu, niciodată!)

Momentul ceremoniei a fost amplificat prin înfiinţarea pe loc a „brigăzilor de luptă“ formate din voluntari având drept ţel „învierea Ungariei milenare“. Înmânându-le drapelul, arhiducele Iosif a spus: „Doresc ca acest drapel să-l împlântaţi cât mai curând pe crestele Carpaţilor Transilvaniei, de asemenea pe crestele Carpaţilor nordici şi să-l duceţi cât mai glorios până la Adriatica.“ Acelaşi arhiduce declara câteva zile mai târziu: „Pretindem hotarele noastre milenare, pretindem munţii ce au înconjurat patria maghiară! Vom muri dacă va trebui, dar nu vom avea linişte până când nu ne vom recâştiga ţara!“

Începând din 4 iunie 1920, ziua semnării tratatului, proclamată zi de doliu naţional, utilizându-se toate mijloacele învăţământului public, ale mass-media şi ale propagandei timpului, a fost agitată permanent, ca şi acum, nedreptatea Trianonului, evidenţiindu-se necesi­tatea revizuirii tratatului de pace. Ca urmare, în întreaga ţară au apărut, încă din 1919, organizaţii care şi-au adus o contribuţie deosebită la întărirea spiritului revanşard, revizionist. Între acestea „Societatea secretă Wolff“, „Asociaţia Turanică Ungară“, „Frăţia de Sânge a Crucii Duble“ care pregătea înfiinţarea unor „cete libere“, înarmate, ce urmau să pătrundă la timpul oportun în ţările vecine, cu scopul de a determina reanexarea cu forţa a teritoriilor aparţinând cândva coroanei ungare etc. De altfel, în cele 70 de societăţi cunoscute figurau de la început ca membri, având diferite ranguri, aproape toate personalităţile de vază ale nobilimii maghiare sau cei cu funcţii importante în stat.

TESZ – o organizaţie care încă mocneşte

În 1920, a fost fondată Uniunea Asociaţiilor Sociale (TESZ) care coordona toate organizaţiile iredentiste, revizioniste, şovine secrete sau semisecrete. Toate acestea primeau importante fonduri băneşti, statul depunând eforturi pentru a-şi lărgi „baza de masă în rândul tineretului“. Astfel a apărut „Asociaţia Levente“, o formaţiune paramilitară care educa tineretul în spirit revizionist, şovin, fascist. Mai amintim aici „Partidul Unităţii Naţionale“ sau „Partidul Crucilor cu Săgeţi“, a cărui denumire a devenit sinonimă cu denumirea întregii mişcări de extremă dreaptă din Ungaria anilor ‘40. Apoi „Liga Revizionistă Ungară“, apărută în anul 1927, care preciza într-un raport: „... munca noastră s-a referit la întregul teritoriu al Ungariei Mari, deci deopotrivă asupra Slovaciei de Sud, Ucrainei Subcarpatice, Ardealului şi a Regiunii de sud (teritoriu iugoslav între Dunăre şi Tisa). Însă partea leului muncii noastre e problema Ardealului.“

În Liga Revizionistă

La acestea erau antrenaţi şi maghiarii din Ardeal. Într-o broşură editată de organizaţia revizionistă „Asociaţia Bărbaţilor Ardeleni“ se specifica: „Să formăm specialişti pentru Ardeal, să fim pregătiţi pentru întreaga complexitate a problemelor ce s-ar ivi, dacă ar interveni o prăbuşire românească internă sau externă... printr-o intervenţie de pacificare făcută la timp“. Ca urmare, serviciile secrete ungare organizează în Ardeal ample reţele subversive având ca scop înfiinţarea de sabotaje şi spionaj, cum ar fi „Garda Zdrenţăroşilor“, din care făceau parte studenţi, foşti ofiţeri, funcţionari. Iată foarte pe scurt împrejurările în care se pregătea răpirea Ardealului de Nord

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 14, 16-31 IULIE 2010

֩ Comentarii