Imprimati articolul

Pregătirea animalelor în vederea începerii păşunatului

După igienizarea păşunii prin efectuarea lucrărilor de suprafaţă ce au avut în vedere împrăştierea muşuroaielor şi a dejecţiilor solide, precum şi distrugerea vegetaţiei nevaloroase, trebuie să pregătim animalele în vederea începerii păşunatului.

Măsurile de pregătire trebuie să înceapă obligatoriu cu examenul sanitar-veterinar al fiecărui animal, în urma căruia vor fi admise la păşune numai animalele perfect sănătoase. Cele depistate bolnave în urma examenului coprologic se vor izola şi trata pentru a nu infesta păşunea prin materiile fecale eliminate.

Pentru a evita producerea afecţiunilor podale, cornul suplimentar al ongloanelor şi copitelor se va tăia, curăţa sau toaleta corespunzător. Curăţatul trebuie efectuat conştiincios, de către persoane cu experienţă, şi constă în tăierea cornului excedentar nu prea aproape de membrana cheratogenă, pentru a nu cauza o sângerare a ţesutului şi formarea unei plăgi ce poate devini o poartă de infecţie. La taurine afecţiunile podale netratate pot evolua îngrijorător prin apariţia şchiopătărilor la unul sau mai multe membre. Animalul se deplasează greu, apare febra, scade producţia de lapte, dar apar şi influenţe negative asupra procesului de reproducţie (sterilitate).

În unităţile cu efective mari de animale sunt necesare individualizarea, lotizarea pe categorii de greutate şi stări fiziologice, precum şi cântărirea cu înregistrarea datelor pentru a putea stabili efectele păşunatului asupra sporului de creştere în greutate. Cercetările au arătat că tăuraşii crescuţi pentru producţia de carne şi necastraţi înaintea scoaterii la păşune nu realizează sporuri de creştere corespunzătoare.

Câinii ce însoţesc turmele de oi, folosiţi pentru pază, vor fi supuşi, de asemenea, examenului sanitar-veterinar şi tratamentului adecvat, în cazul celor găsiţi bolnavi.

Atenţie la tetania de iarbă!

Un plus de atenţie se va acorda prevenirii apariţiei tetaniei de iarbă, cunoscută în termeni populari şi sub denumirea de „boală de primăvară“. Factorul determinant al apariţiei acesteia este hipomagneziemia ca urmare a unui aport insuficient de magneziu atunci când animalele consumă plante verzi foarte tinere şi mai ales graminee, foarte sărace în acest element. Boala se caracterizează prin producerea tulburărilor de excitabilitate neuromusculară, atunci când trecerea animalelor la păşune se face brusc. Factorii climatici specifici acestei perioade – ploi reci, schimbări bruşte de temperatură – conduc la un tablou clinic ce evoluează de la cazuri uşoare, la forme grave, cu evoluţie supraacută în urma căreia animalele mor. La ovine tetania de iarbă poate sta la originea morţii subite, oile fiind găsite moarte pe păşune, fără să prezinte semne de boală.

În consecinţă, se recomandă ca trecerea la alimentaţia cu masă verde, prin păşunat sau cosită, să se facă treptat, prin administrarea unor cantităţi crescânde de furaje verzi şi reducerea progresivă a cantităţii de furaje conservate cu circa zece zile înaintea scoaterii animalelor la păşune. Ca procedeu general este bine ca dimineaţa, înainte de a scoate animalele la păşune, să li se administreze un tain de fân de bună calitate, care asigură un aport însemnat de magneziu. La vacile cu producţii mari de lapte se recomandă administrarea oxidului şi carbonatului de magneziu în furajul concentrat sau în cel murat.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2012

֩ Comentarii