Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Povestea salcâmului oltenesc

Făcură ce făcură oltenii şi scoaseră la iveală un salcâm al lor. Îl botezară, cum altfel? Oltenica. De fapt, cercetătorii de la Staţiunea de Cercetări Forestiere din Craiova, cei care l-au descoperit, l-au denumit ştiinţific Robinia pseudacacia varietatea Oltenica. Este mai rentabil economic decât cel obişnuit, pentru că s-au obţinut sporuri de 120-140% în diametru, de 116-137% în înălţime şi de 121-143% la producţia de lemn (volum).

În plus, salcâmul oltenesc înfloreşte mai târziu cu 5-7 zile, oferă o producţie sporită de nectar a florilor, de până la 175%, şi o concentraţie mai mare în zahăr a nectarului, cu până la 45%. Se mai caracterizează prin trunchiuri rectilinii, frunze ovale (nu elptice, ca la specia tipică) şi corolă incompletă sau chiar flori nude, adică fără corolă.

Surpriza de la Grindul cu Bani

„În anul 1965, în cadrul Staţiunii de Cercetări Forestiere din Craiova, au fost demarate ample programe de cercetare, având ca obiect salcâmul. Cercetătorii au constatat că lucrările de împădurire făcute până atunci nu au avut la bază elemente chiar foarte bine fundamentate ştiinţific, făcându-se sub imperiul necesităţii fixării nisipurilor din sudul Olteniei.

Apoi, s-au pus noi baze ale culturii speciei, cu o tehnologie adecvată, în condiţiile de sol indicate şi agreate de salcâm“, afirmă inginerul silvic Alchiu Caraghiaur, de la Direcţia Silvică Craiova.

„În raza Ocolului Silvic Poiana Mare, în locul numit Grindul cu Bani, cercetătorii au descoperit existenţa unei noi varietăţi de salcâm. Aşa a apărut Oltenica“, a afirmat interlocutorul nostru.

Partea practică a cercetărilor a constat în înfiinţarea a peste 100 ha plantate cu salcâm, considerate „livezi forestiere“, create cu forme ameliorate, din care se recoltează seminţe cu potenţial genetic superior.

O stavilă în calea deşertului

Nisipurile şi solurile nisipoase din ţara noastră ocupă aproximativ 400 000 ha. Dintre acestea, peste 100.000 ha sunt împădurite (în mare parte cu salcâm). Ca urmare a factorului eolian, prin fenomenul de deflaţie (spulberare) nisipul a fost împrăştiat, iar aria deşertului s-a extins foarte mult, ajungând ca, în cele trei judeţe ale Olteniei (Olt, Dolj şi Mehedinţi), să ocupe vreo 200.000 ha.

Arborele miraculos

Apariţia salcâmului în ţara noastră este consemnată la începutul anilor 1750, când a fost adus din Franţa şi folosit tot ca plantă ornamentală, în parcuri şi grădini.
Abia după anul 1850, salcâmul a fost utilizat la împădurirea terenurilor nisipoase din sudul Olteniei. Cei care au demarat acel program erau tineri ingineri silvici, care au fost pregătiţi în universităţi din Franţa şi Germania.

„Documentele de arhivă atestă că prima menţiune privind folosirea salcâmului în lucrările de împădurire datează din anul 1852. Atunci, pe domeniile prinţului Ştirbey, din zona Băileşti, au început o serie de lucrări experimentale, vizând fixarea nisipurilor, prin împădurirea cu puieţi din mai multe specii forestiere, cum ar fi dudul, oţetarul, stejarul brumăriu şi pufos, salcâmul, pinul negru şi pinul silvestru, ulmul şi altele.

După doi ani s-a observat că salcâmul se comportă cel mai bine pe terenuri nisipoase. În funcţie de interesele şi receptivitatea altor moşieri, astfel de lucrări de împădurire s-au mai făcut sporadic pe la Deveselu sau Jiana“, afirmă Alchiu Caraghiaur.

De atunci şi până în prezent, salcâmul a devenit unul dintre arborii cei mai des întâlniţi în zonele nisipoase din România. Formează nu doar păduri întinse, dar este foarte răspândit în mediul rural, unde aproape fiecare ţăran şi-a plantat unul sau doi salcâmi la marginea grădinii.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

Vizualizari: 1967



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI