Imprimati articolul

Plugul

Unealtă de Cel Sfânt blagoslovită,
Tu, mâna mea cea dreaptă, braţ vânjos,
Din străvechimi îmi pui pe masă pita,
M-ajuţi să-i fiu şi ţării de folos.

De lemn cândva, cioplit din ulm sau paltin,
Din fier călit de faur, mai apoi,
Mi-ai fost, oricum, un juvaer în casă,
Care m-a scos întruna din nevoi.

Te-au tras plăvanii-n pasul lor agale,
Te-au tras şi caii sprinteni când i-aveam;
Acum, în vremea asta de restrişte,
Doar măgăruşul slăbănog înham.

Ce greu port azi pământului de grijă!
Când l-am lăsat pârloagă-n câte-un an,
Parc’auzeam cum mă mustrau strămoşii,
Nu mai puteam să mă numesc ŢĂRAN.

…Afară, cerga iernii se subţie,
Căci primăvara vine în curând;
Luci-va mai puternic sfântul soare
Şi ţarina se va zvânta sub vânt.

Cuprinşi de dor, porni-vom, frăţioare,
Abia ne-aşteaptă reavănul ogor
Să-i răsturnăm noi brazda cu cormana
S-o-nsămânţăm cu bobul roditor.

Şi când s-o face lanul o mândreţe,
De bucurie că va fi belşug
Îţi va cânta în cor cu ciocârlia:
„Slăvit să fii în veci, străbune PLUG!“

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2009

֩ Comentarii