Imprimati articolul

Pledoarie pentru supravieţuirea TERREI

Dintre resursele indispensabile vieţii pe Terra, solul îşi dispută supremaţia cu resursele de apă, aer şi biodiversitate, cu care „cooperează“ benefic, asigurând suportul material existenţial şi evolutiv pentru om, plante şi animale.

Prin capacităţile sale de „memorare“, solul reflectă impactul climei, florei, faunei, activităţii antropice şi topografiei asupra materialului parental din care s-a format în perioade variabile de timp, constituind astfel un indicator al caracteristicilor şi evoluţiei mediului.

Referirea generică la plante implică şi pădurile şi vegetaţia forestieră care îşi aduc aportul specific şi multiplu la întreţinerea vieţii şi a condiţiilor climatice şi hidrologice propice acesteia pe pământ, pentru care solul este, de asemenea, fundament.

Regnul animal este, în marea sa majoritate, tributar covorului verde al pământului pentru hrană şi adăpost, repartiţia geografică a speciilor fiind rodul unor interrelaţii consolidate de-a lungul vremii.

Astfel, solul este menţinătorul biodiversităţii genetice, a bogatului spectru de fiinţe vii, fiecare specie fiind depozitarul unor gene valoroase care au oferit şi continuă să ofere posibilităţi creatoare pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi sănătăţii.

Funcţia economică a solului

Asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare a populaţiei se extinde în prezent şi la producerea de resurse de materie vegetală pentru obţinerea de energie neconvenţională, curată pentru mediu. De capacitatea solului de a răspunde la cele două categorii de solicitări va depinde armonizarea sau antagonismul între producţia de hrană şi cea de energie, precum şi costurile implicate.

Alte două funcţii cu semnificaţie majoră ale solului, care-şi amplifică importanţa în raport cu schimbările climatice globale, sunt reprezentate de conservarea apei şi sechestrarea carbonului sub formă de materie organică rezultată în special din vegetaţia întreţinută de sol.

Ambele funcţii asociază componentei economice o componentă ecologică, prin protecţia resurselor de apă dulce ale Pământului aflate în diminuare şi prin reducerea emisiilor de carbon din atmosferă incriminate în mare măsură în încălzirea globală.

De asemenea, solul îşi aduce o contribuţie substanţială la menţinerea sănătăţii mediului întrucât este un factor activ de tamponare, depozitare sau descompunere a multor poluanţi industriali, urbani sau agricoli.
Impactul social

Solul, prin gradul său de fertilitate, condiţionează nu numai supravieţuirea organismelor vii prin asigurarea nevoilor primare de hrană şi energie, ci şi statutul social al producătorilor agricoli şi al naţiunii căreia îi aparţin, bunăstarea asigurând armonia şi pacea socială.

Dimensiunea etnică

Evoluţia civilizaţiei impune tot mai pregnant o altă dimensiune majoră a solului, şi anume cea etică referitoare la respectarea drepturilor la supravieţuire pentru generaţiile viitoare, deoarece populaţia actuală extrem de numeroasă exercită o remarcabilă presiune de exploatare, împrumutând fertilitatea solurilor de la urmaşii săi.

Dimensiunea patriotică

Pentru ţărănimea română, posesiunea pământului conferă conştiinţa şi respectul de sine, precum şi recunoaşterea tributului de sânge al străbunilor dat pentru păstrarea neatârnării ţării. Putem, astfel, lua în considerare o dimensiune patriotică a pământului care, spiritual, transcede şi îmbogăţeşte celelalte dimensiuni.

Dezvoltarea durabilă, dincolo de concept

Îndeplinirea funcţiilor solului în contextul condiţiilor actuale direcţionează omenirea spre dezvoltarea durabilă, un concept complex care antrenează şi agricultura, alături de toate celelalte domenii ale vieţii sociale.

Sistemele de agricultură durabilă se bazează pe utilizarea preponderentă a resurselor naturale reînnoibile, deci mai ales a solului, ţinând seama de regenerarea acestora în timp real.

Luând în considerare toate perspectivele de evoluţie, considerăm că agricultura durabilă este unica soluţie viabilă din punct de vedere economic, sigură din punct de vedere ecologic şi acceptabilă social, pe termen lung.

Asocierea la durabilitate a performanţei, posibilă graţie patrimoniului remarcabil de cunoaştere şi cercetării ştiinţifice moderne, face ca agricultura să devină capabilă să satisfacă solicitările multiple care îi sunt adresate şi, mai presus de toate, aptă să respecte solul, ca temelie a perpetuării vieţii.
(va urma)

Acad. Cristian HERA, dr. Ana POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.16, 16-31 AUGUST 2009

֩ Comentarii