Imprimati articolul

Plante transgenice. Obţinere, testare, cultivare

Casa Oamenilor de Ştiință din Bucureşti a găzduit recent lansarea lucrării Plante transgenice. Obţinere, testare, cultivare. Coordonatorii sunt prof. Elena Marcela Badea, de la USAMVB Timişoara, şi academician Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române.

În cadrul evenimentului, Gheorghe Sin, președintele ASAS, a făcut o prezentare pe larg, în care a menționat: „Este cartea cea mai completă apărută până acum în România în ceea ce privește problematica la care se referă. Orice afirmație este bine fundamentată, astfel încât cititorilor să le dispară îndoiala asupra plantelor modificate genetic.“

Conform autorilor, lucrarea cuprinde rezultatele unor cercetări independente de biotehnologie şi biosecuritate efectuate în România, finanţate exclusiv din fonduri publice.

Conţinutul volumului – structurat pe șapte capitole – demonstrează că în România se poate vorbi de o istorie în materie, că ţara noastră există pe harta acestui domeniu al ştiinţei agricole moderne.

În primul capitol este prezentată situaţia actuală a utilizării biotehnologiilor agricole în lume, evidenţiindu-se atât faptul că acestea oferă numeroase soluţii pentru o dezvoltare durabilă, cât şi faptul că România, spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, a aplicat, la un moment dat, cu succes, una dintre aceste soluţii.

În al doilea capitol, sunt prezentate rezultatele cercetărilor efectuate în România, ale căror obiective au fost crearea şi testarea unor plante transgenice, aparţinând câtorva specii importante din punct de vedere economic.

Capitolul următor, destinat biosecurităţii, include rezultatele unor cercetări ce răspund preocupării pentru utilizarea biotehnologiilor moderne în agricultura României, în condiţii de siguranţă pentru mediu, pentru sănătatea omului şi animalelor.

În continuare sunt prezentate efectele economice ale cultivării în România, timp de şapte ani, a soiei transgenice, rezistente la erbicidul glifosat, precum şi consecinţele renunţării la această cultură, ca urmare a intrării în Uniunea Europeană.

Un alt capitol este dedicat monitorizării prezenţei materialului modificat genetic în seminţe, alimente şi furaje de către instituţiile care veghează la respectarea cerinţelor legislaţiei referitoare la certificarea seminţelor, la etichetarea şi trasabilitatea alimentelor şi furajelor.

Cartea, rezultat al unui efort multidisciplinar, furnizează contraargumente la aserţiunea că „nu avem expertiza ştiinţifică şi practică în măsură să ne permită asumarea riscurilor utilizării rezultatelor ştiinţifice ale biotehnologiei în practica agricolă“.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2012

֩ Comentarii