Piaţa agricolă - la noi şi în lume

Într-o lume în care pe întinse zone o bună parte a semenilor noştri au de înfruntat subnutriţia şi foametea, bogăţii imense din ceea ce au produs agricultorii zac în stocuri interminabile pentru simplul motiv că nu-şi găsesc cumpărători. Această stare dăinuie de mult timp, iar cei care şi-au asumat răspunderea conducerii omenirii s-au văzut obligaţi să abdice de la preceptele umanitare în favoarea celor care guvernează piaţa economică. Asta în pofida unor pierderi financiare care, în mod paradoxal, s-au răsfrânt asupra producătorilor de bunuri agroalimentare.

Anul 2008 poate fi socotit unul de referinţă pentru bulversarea pieţei agricole. Din acest punct de vedere, România reprezintă o mostră de gestionare a pieţei ce conduce spre faliment milioane de producători. Cine sunt vinovaţii? Guvernanţii ridică mâinile în sus, aruncând în faţă regulile economiei de piaţă. Care economie de piaţă? Evident cea clădită şi gestionată de grupuri de interese care acţionează printr-o armată de samsari instruită în mod impecabil. Ei îi înşeală nu numai pe ţărani, ci şi statul când intră în relaţii comerciale cu instituţiile acestuia.

Pentru a argumenta, ne vom referi la trocul cu grâul din Rezerva de Stat. În primăvara trecută, când preţul grâului se apropia de 1 leu/kg, guvernanţii le-au oferit câtorva indivizi din anturajul lor sute de mii tone, pe care respectivii l-au restituit în vară la preţul de 0,40 lei/kg. Apelarea la Rezerva de Stat era necesară: dar de ce n-a fost implicată o instituţie sau o agenţie a statului în această afacere? O să ni se spună că această soluţie logică nu prea ar fi fost legală. Ei, na! Cum adică nu este legală, dacă piaţa agricolă funcţionează pe principii economice raţionale?

Statistic vorbind, România a obţinut în 2008 o producţie de cereale de 15-16 milioane tone. Cât şi la ce preţ s-a vândut din aceasta? În vară, cultivatorii, mai ales cei din sudul ţării, pretindeau 0,50 lei/kg. Negustorii invocau calitatea necorespunzătoare a grâului şi ofereau între 0,35 şi 0,40 lei/kg. Aceasta în condiţiile în care la bursele internaţionale cotaţiile se situau la 0,70 lei/kg, ceea ce echivala cu 0,90-1,00 leu, dacă avem în vedere cheltuielile de transport şi celelalte taxe.

Acum suntem în iarnă, iar tranzacţiile cu grâu sau porumb se fac mai ales între angrosişti şi procesatori. La ce preţ? Dacă luăm în considerare preţul pâinii de pe rafturile magazinelor, care este la nivelul celui din anul de criză 2007-2008, stai şi te întrebi ce folos de producţia bună din vara şi toamna trecută. Iată o întrebare şi în acelaşi timp o temă de meditaţie pentru noii guvernanţi şi cu deosebire pentru demnitarii de la agricultură.

Motivaţiile de genul celor care ne împuiază capul cu regula sfântă a pieţei de-a se autoregla în funcţie de cerere şi ofertă sunt sublime, dar incorecte. Cum adică să rămână statul în afara pieţei, când el este cel care subvenţionează producţia agricolă? O face atât prin bugetul naţional, cât şi prin fondurile europene. Sprijinul financiar pentru producţia de grâu a anului trecut a fost de 500 lei/ha, la care s-au adăugat plăţile directe alocate de UE. Ce-i drept, banii au ajuns la fermierii care i-au cheltuit pentru realizarea producţiei, dar în final au intrat în buzunarele negustorilor şi de aici…

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu