Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Pericolul fructelor şi legumelor „făţoase“

În ultimii ani, din diverse motive, unul dintre ele fiind acela că ne-am cam lăsat de izbelişte pământul care ne hrănea, am început să aducem de la turci şi olandezi – şi de unde mai putem – necesarul de legume şi fructe. Ca să vorbim doar despre acestea... Din păcate, ele sunt departe de a fi naturale, cum erau în grădina ori livada din spatele casei părinteşti, şi observăm că ne „pricopsim“ cu o sumedenie de boli, unele mai grele şi mai urâte ca altele.

Fortificarea chimică

Importăm tot ce se poate importa. E mai simplu decât să cultivăm la noi ce ne trebuie. Ehei, trebuie îngrijit terenul, trebuie făcute o serie de operaţii... În fapt, noi am distrus zeci de hectare de livezi şi grădini. Tot ce aveam.

Pe lângă acest aspect, se mai poate vorbi de unul: de bună voie şi nesiliţi de nimeni, am acceptat să devenim, în perimetrul Europei, cel puţin, simpli beneficiari, nu producători... Cum eram odată... Legumele şi fructele „făţoase“ pe care le găsim nu numai în marile magazine, dar şi în pieţe, sunt produse prin folosirea masivă a substanţelor chimice. Nici măcar conservarea nu e naturală...

Aşa stând lucrurile, te întrebi: cum să-şi mai capteze omul necesarul de minerale din ele? Am văzut mereu cum cumpărătorii de la piaţă sau dintr-un magazin caută, cu obstinaţie, doar acele produse mari, coapte, care arată extraordinar. Nu se gândesc că au atâtea chimicale în ele...

Paradoxul olandez

De fapt, în ceea ce ne priveşte, avem parte de un paradox: Olanda, una dintre ţările de unde aducem fructe şi legume, are teren productiv infim faţă de noi. Dar producţii record! Atunci? Cum de pe suprafeţe mai mici se pot obţine cantităţi atât de însemnate? Numai în poveşti Făt-Frumos creşte într-un an cât alţii în zece, în mod natural. Olandezii utilizează – şi nu o spun eu, ci specialiştii – tratamente puternice ca să aibă astfel de rezultate. Aşa se şi explică diferenţa dintre – luăm cel mai la îndemână exemplu – roşia de la noi şi cea de la ei. A lor e mai frumoasă, dar a noastră e mai gustoasă.

Şi de la turci, la fel. Pe lângă chimicalele necesare eficientizării solului, se mai aplică altele şi pentru păstrarea produselor în stare bună cât mai mult timp. De regulă, fructele sau legumele sunt injectate şi ca să se coacă mai repede, înainte de limită, ca să se poată recolta altele după aceea.

Riscuri

Din păcate, exemplul a fost adoptat şi de producătorii de la noi, care nu iau în calcul riscul îmbolnăvirii de cancer al celor care cumpără şi consumă asemenea produse. Aşa că, pentru că folosesc din plin tot felul de pesticide care să le asigure recolte bune, şi fructele şi legumele oferite de producătorii autohtoni sunt periculoase.

Cele mai riscante par a fi, conform cercetărilor, merele, cele despre care se spunea până deunăzi că ţin doctorul departe de casă, şi strugurii. Sunt periculoase, de asemenea, citricele, bananele, căpşunele, pepenii, roşiile, brocoli, toate fiind injectate cu pesticide pentru un aspect deosebit. Dar nici cu castraveţii şi dovleceii, trataţi chimic, nu ne e ruşine. Asta chiar dacă le conservăm fără coajă.

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

Vizualizari: 752



֩ Comentarii

 
֠ 1.     kristina -- (26-October-2010 )
e foarte cptivanta informatia ta ,insa daka nu vom kumpara fruktele si legumele ,precum toate sunt periculoase ,cu ce trebuie sa ne alimentam?

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI