Imprimati articolul

Pentru micii proprietari tot mai bine-i la asociaţie…

Aşa cum s-a întâmplat în mai toate zonele după desfiinţarea fostelor CAP-uri, şi în comuna Tulu­ceşti, din Galaţi, sătenii mai avuţi şi-au înfiinţat propriile exploataţii, în speranţa că se vor îmbogăţi. În cele mai multe cazuri, socoteala lor nu s-a potrivit, pensia fiind prea mică pentru ce şi-au plănuit. În 1991, când cei mai mulţi dintre ei au ajuns la concluzia că tot la asociaţie e mai bine, a luat fiinţă, pe scheletul fostului CAP Tuluceşti, Societatea Agricolă Agroind Tuluceşti. Astăzi, unitatea are în exploatare 1.600 ha. Pământul este în întregime al oamenilor care au încheiat cu socie­tatea un contract de asociere în comun. Este vorba despre circa 1.000 de proprietari care, în medie, au contribuit cu 1,5 ha fiecare, cel mai puţin cu 0,70 ha şi cel mai mult
cu 7 ha.

Pentru că oamenii erau săraci, societatea s-a înfiinţat şi a reuşit să se dezvolte numai pe bază de credite agricole. Rezultatele nu au fost tot timpul grozave, dar oricum, mai bune decât dacă şi-ar fi lucrat fiecare parcela de capul lui. Dorinţa doamnei Stoian Aristiţa, cea care administrează în prezent societatea, este ca într-o bună zi să reuşească să achite creditele, iar profitul să-l repartizeze prin dividende care să le revină proprietarilor pământului. 

Parametrii tehnici şi economici

În general, în fiecare an unitatea se echilibrează din punct de vedere economic, adică obţine şi ceva profit. Oamenii primesc 20% din suprafaţa adusă în asociere cultivată cu porumb pe care îl recoltează ei, la fel şi cocenii. Lucrările şi tratamentele sunt executate pe parcursul vegetaţiei de către asociaţie. Pentru restul suprafeţei primesc plata în grâu: 600 kg /ha, aşa cum se obişnuieşte în zonă, ulei sau bani. Cca 700 milioane pleacă spre proprietarii de pământ. Îi ajută mult şi sprijinul pe suprafaţă. „Dacă nu erau subvenţiile, nu ştiu dacă mai eram noi fericiţi, cred că abia ne târam“, ne spune preşedintele asociaţiei.

În ceea ce priveşte lucrările esenţiale, încearcă să respecte tehnologia pe cât posibil, dar nu au puterea financiară pentru a realiza o fertilizare adevărată, de exemplu. La grâu aplică doar 300 kg îngrăşământ fizic, adică 150 kg de complexe şi restul azotat. Dacă ar avea bani să dea măcar dublu, atunci producţiile ar fi mult mai bune. „Două maşini de îngrăşământ costă 100 de mii de lei. E cam mult pentru puterile noastre.“

Au 30 de angajaţi pe care şi i-au format de-a lungul timpului. Prin urmare, forţa de muncă specializată încă nu e o problemă. Dar pe viitor sunt sceptici că se va găsi cine să-i înlocuiască.

Investiţii

Tot ce s-a realizat de-a lungul timpului în cadrul unităţii s-a făcut cu credite. Doamna Stoian lucrează cu trei bănci şi nu îi este teamă să se împrumute pentru că, spune ea, „am simţul măsurii şi ştiu cât trebuie să iau“.

 În 2005 au accesat şi un proiect SAPARD, în valoare de 4 miliarde, prin care au achiziţionat două tractoare John Deere, două semănători româneşti, două cultivatoare, o maşină de tocat resturile vegetale. „Anii au trecut, dar noi considerăm că utilajele sunt tot noi, doar la bancă, atunci când vrem să le punem garanţie, conştientizăm care e vârsta lor reală“, spune râzând doamna.

Au mai depus un proiect pentru o combină Dropia, dar nu au mai fost eligibili şi au fost nevoiţi să o cumpere cu fonduri proprii. Au achitat-o integral anul trecut, după trei ani, dar tot atunci au făcut contractul pentru încă una nouă. Am întrebat-o pe doamna Stoian de ce au optat pentru combinele româneşti. „Sunt făcute ca după noi, le putem repara singuri. Dacă aş lua una de opt miliarde de lei nici nu aş putea să o dau pe mâna oricărui meseriaş. Trebuie să ai unul mai şcolit şi e greu să-l găseşti...“, mi-a răspuns dumneaei.

Acum lucrează la construirea din fonduri proprii a unui depozit, cu o capacitate de 2.000 t. El va fi gata în septembrie şi va adăposti recolta de grâu rămasă în stoc.

Recolte mulţumitoare, la fel şi preţurile

Culturile care ocupă cea mai mare pondere în totalul suprafeţei sunt grâul, floarea-soarelui şi rapiţa. Dintre toate, doamna Stoian ne spune că cele mai mari satisfacţii le aduce floarea-soarelui, pe care e mulţumită să o producă an de an, măcar pe 300 ha, aşa cum s-a întâmplat şi în 2011. Nu au posibilitatea să irige decât 136 ha din totalul exploatat, dar anul acesta nici nu a mai fost nevoie pentru că a fost unul ploios.

La orzoaica de toamnă au obţinut o producţie de 4.100 kg/ha. „Nu e mult, dar nici puţin“, spune doamna Stoian. „E suficient pentru condiţiile noastre şi mă refer în special la teren, dar şi la tehnologie“. Atât orzoaica, cât şi orzul au fost produse pe bază de contract încheiat cu fabrica de bere din Buzău. 

Rapiţa a fost semănată târziu din cauza secetei care nu a permis efectuarea lucrărilor de pregătire a solului. Drept urmare, au recoltat-o mai târziu, obţinând în medie 2,5 t/ha şi un preţ de 1,83 lei/kg.

Recoltarea grâului nu era încheiată la momentul vizitei noastre în teren, dar producţia era estimată la cca 4 t/ha. Unitatea îşi produce singură sămânţa de grâu pe 100 ha. „O selectăm, o tratăm şi e mai eficient decât să o cumperi cu 1,2 lei/kg“, ne spune preşedintele asociaţiei. 

Cultura de floarea-soarelui promite şi ea. A avut suficientă apă pentru a se dezvolta cum trebuie, iar dacă se apropie de 3 t/ha, şi la un preţ de cel puţin 1,3 lei/kg aşa cum se aşteaptă, cultura va fi şi în acest an una profitabilă.

Porumbul, în cea mai mare parte, merge la oamenii din asociaţie. „Dacă ne face o surpriză plăcută aşa cum s-a întâmplat şi anul trecut, când am obţinut 7 t boabe/ha, şi îl vom valorifica la un preţ de 0,7 lei/kg, am fi mulţumiţi“, mai aflăm de la doamna Stoian.

O cultură mai aparte

Pe lângă culturile clasice, o suprafaţă de 46 ha din cea administrată de SA Agroind Tuluceşti este ocupată cu o plantă utilizată atât în industria alimentară, cât şi în cea farmaceutică: coriandru. O cultivă de mai bine de 18 ani deoarece, pe lângă preţul bun de valorificare, cultura coriandrului este şi uşor de realizat. Anul acesta, coriandrul promite cel puţin 1.500-2.000 kg/ha. În ceea ce priveşte valorificarea, unitatea gălăţeană are încheiat un contract cu o firmă care îl preia, îl prelucrează şi îl livrează la export.

În urma analizei făcute la recepţie, producţia de calitatea I se plăteşte cu cca 1,5 lei/kg, iar spărtura la jumătate. În zonă cultura s-a extins, în prezent fiind încheiate contracte cu mai mulţi producători. Anul acesta, fiind mai ploios, principala problemă au reprezentat-o buruienile care, dacă nu sunt stăpânite, determină apariţia seminţei străine la recoltare. Până în urmă cu doi ani, cultura beneficia şi de un sprijin de 0,6 lei pe kg de produs livrat, care se aude că va fi introdus din nou de la anul.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2011

֩ Comentarii