Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Pedeapsa ucigaşului de frate

Domnia de aproape jumătate de secol a lui Ştefan cel Mare a fost, spune Constantin C. Giurescu, cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodată ţara n-a fost mai întinsă, mai bogată şi mai respectată, niciodată faima domnului nu a străbătut atât de departe, provocând admiraţia prietenilor şi respectul duşmanilor.

Revenit în Moldova la începutul lunii aprilie 1457, după ce vreme de şase ani fusese pribeag după uciderea tatălui său, Bogdan, de către Petru Aron, cu o oaste de şase mii de oameni – ajutor de la Vlad Ţepeş şi moldoveni din Ţara de Jos – Ştefan, care venea să ia moştenirea tatălui său şi să-i răzbune moartea, bate oastea de strânsură a lui Petru Aron la Doljeşti pe Siret, unde şi acum, spun oamenii locului, după ploile mari apar din pământ oseminte. Petru Aron este înfrânt, fuge în Polonia şi ţara îl aclamă pe biruitor ca domn al Moldovei.

Urmăriri şi expediţii de pedeapsă

Biruinţa împotriva lui Petru Aron nu rezolvase situaţia. Acesta se putea întoarce oricând cu ajutor polon. Pentru a înlătura acest pericol, detaşamente de cavalerie moldovenească pătrund în 1457 şi 1458 în sudul Poloniei, ca represalii pentru că aici era adăpostit fostul domn. Un an mai târziu, la Overhelăuţi, pe Nistru, un act încheiat între trimişii regelui Cazimir şi cei ai voievodului moldovean consemnează încetarea stării de război între cele două ţări. Polonii se obligau să nu permită lui Petru Aron să se apropie de graniţa Moldovei, iar Ştefan recunoştea pe regele Cazimir ca suzeran.

Lipsit de sprijin, Petru Aron se refugiază la unguri, unde instigă împotriva nepotului său – să nu uităm, Petru Aron era frate cu Bogdan, tatăl lui Ştefan. Regele Ungariei, Matei Corvin, având motive serioase pentru a întreprinde o expediţie împotriva lui Ştefan – domnul fusese implicat şi în răscoala pe care transilvănenii au făcut-o împotriva lui Mateiaş – intră în Moldova, în noiembrie 1467, prădând şi ucigând totul în calea sa. „Nu se cruţa, afirmă cronicarul polon Dlugosz, nici vârsta nici condiţia socială şi nici sexul.“
Urmează lupta de la Baia, unde armata ungară este înfrântă, regele Mateiaş scapă cu fuga grav rănit, dar oştenii moldoveni nu reuşesc să-l prindă pe Petru Aron. În consecinţă, Ştefan intră în Transilvania în cursul anului 1468 „ca o furtună, cum spune cronicarul polon Dlugosz, făcu mari prădăciuni şi se întoarse nesupărat în ţară.“

După încă o expediţie de pedeapsă în 1469, de data aceasta în nord-estul Transilvaniei şi Maramureş, Ştefan găseşte prilejul să-i plătească lui Petru Aron.

Un slujbaş de la curte, pe numele său Ilie Starvici, îi trimite lui Petru Aron o scrisoare ca din partea unor boieri. Aceştia, nemulţumiţi, chipurile, de severitatea lui Ştefan, îl poftesc să ia domnia. Pribeagul cade în cursă, vine la locul întâlnirii, este prins, dus la Orbic, unde în faţa domnului este judecat şi decapitat.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2010

Vizualizari: 639



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI