Imprimati articolul

Pasiunea pentru ameliorare, transpusă în munca de testare a soiurilor

Am abordat-o pe doamna Antonia Ivaşcu (foto) pentru a discuta nu atât despre trecut cât mai ales despre activitatea pe care o desfăşoară în prezent. De altfel, dumneaei mi-a mărturisit de la bun început că-i este greu să vorbească despre munca de cercetător depusă cu multă pasiune cândva, mai ales acum, când asistă neputincioasă la tot ce se întâmplă cu Staţiunea Pomicolă Băneasa, acolo unde a activat timp de peste 30 de ani.

În acest timp s-a făcut apreciată pentru crearea şi ameliorarea diferitelor soiuri de piersic, nectarin, dar şi plante ornamentale. Preferă să vorbească la timpul prezent despre activitatea Institutului de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor pe care îl conduce din 2006 şi unde a demarat o serie de proiecte, o parte dintre ele tot din dorinţa de a ajuta cumva cercetarea românească agricolă în general şi pomicultura în special.

Cercetarea aduce satisfacţii... sentimentale

- V-aţi desfăşurat o bună parte din activitatea profesională în munca de cercetare horticolă. Ce aţi preluat bun din această perioadă şi ce a putut fi aplicat în ceea ce faceţi în prezent?

- Peste 30 de ani am lucrat în ameliorare şi tehnologii pomicole. Dacă ar fi să o iau de la capăt nu aş alege altceva, indiferent câte greutăţi am întâmpinat în activitatea mea. Cred că dorinţa de muncă constantă, fără reţineri sau ocolişuri, este ceea ce am dus cu mine oriunde m-am aflat. Talentul de cercetător, acea „scânteie“ care-l însoţeşte permanent pe ameliorator, devotamentul, le-am purtat cu mine mereu şi le voi avea mereu în suflet, indiferent de locul de muncă. Dorinţa de a-i ajuta pe cercetătorii români în recunoaşterea internaţională a valorilor noastre ştiinţifice, de promovare a soiurilor noi româneşti pe plan internaţional, a animat mult această ultimă perioadă de muncă a mea la ISTIS.

- Ştim că aveţi în spate o activitate de cercetare foarte bogată, dar testarea soiurilor la nivel naţional, care cuprinde tot ce se produce nou nu numai în agricultura din România ci şi în lume, este una de mare răspundere. Cum şi de ce, după atâţia ani de cercetare, aţi reuşit să faceţi trecerea către activitatea de testare a soiurilor?

- Activitatea în domeniul cercetării agricole îţi oferă multe satisfacţii, mai ales de ordin sentimental, atunci când realizezi că rodul muncii tale foloseşte oamenilor. Cele peste 18 soiuri de piersic, nectarin, specii ornamentale s-au concretizat în plantaţii pomicole, articole ştiinţifice, proiecte internaţionale, surse de germoplasmă, aranjamente ambientale, deci orice, mai puţin bani. Nu am luat niciodată redevenţă pentru cele 6 soiuri brevetate, dar am putut să mă mândresc cu diplomele şi medaliile obţinute cu diverse ocazii.

Prin trecerea de la stadiul de cercetător la cel de director executiv la ISTIS am considerat că fac un pas important în desăvârşirea cunoştinţelor mele ca profe­sionist, dar că, în acelaşi timp, mă pot implica şi mai mult în politica agrară a ţării.

Munca în activitatea de testare mi-a permis să contribui la permiterea accesului pe piaţă a celor mai bune creaţii din domeniul agricol. Zeci de ore de muncă, nopţi nedormite, griji întipărite pe faţă, dar mai ales dorinţa de a ridica nivelul de notorietate a ISTIS-ului în lume, toate acestea m-au făcut să lupt pentru noua instituţie, care
m-a „adoptat“ destul de rapid.

Gestiunea soiurilor, o activitate complexă

- De fapt, cum este organizată şi în ce constă activitatea ISTIS?

- În plan organizatoric, ISTIS îşi desfăşoară activitatea în 24 de centre amplasate pe întreg teritoriul României, astfel încât să fie acoperite toate arealele de cultură ale speciilor de plante pentru care se solicită testarea şi înregistrarea în Catalogul oficial al soiurilor din România.

Pentru realizarea atribuţiilor ce îi revin, la ISTIS au fost iniţiate în perioada 2007-2011 o serie de acţiuni atât de ordin administrativ, cât şi ştiinţific în ceea ce priveşte extinderea speciilor de plante pentru care se efectuează testarea şi înregistrarea.

Dezvoltarea unei baze de date de descrieri de noi soiuri, conform cerinţelor UE, a unui sistem de management al colecţiei de referinţă de seminţe, adaptarea şi implementarea Directivelor Comunităţii Europene în legislaţia românească sunt câteva dintre obiectivele pe care mi le-am propus şi pe care am reuşit să le rezolv în timp.

În contextul creşterii standardelor de execuţie şi al aprecierii ISTIS-ului de către beneficiari, am obţinut acreditarea ISO 9001:2008, care a adus un plus de notorietate unităţii. Faţă de anii precedenţi, activitatea de testare a soiurilor a crescut cu peste 30%, cu aplicanţi noi din ţări diverse (Canada, Italia, Israel), dar şi cu cele mai variate specii.

Cele 5 contracte administrative bilaterale pe care le avem cu Franţa, Polonia, Cehia, Ungaria şi Bulgaria ne-au ajutat foarte mult în dezvoltarea relaţiilor pe linie de testare de noi soiuri şi pentru perfecţionarea experţilor pe culturi.

- Câte soiuri se află sub supravegherea instituţiei pe care o conduceţi?

- În ultimii ani, numărul creaţiilor aflate în testare provenind atât din ţară cât şi din străinătate a crescut mult. Creşterea se datorează atât solicitărilor din partea creatorilor străini, cât şi a celor din ţara noastră. Anual se testează în jur de 2.000-3.000 de soiuri din toate speciile adaptabile la condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre.

ISTIS „gestionează“ soiurile aflate în testare, precum şi o colecţie de referinţă cu soiuri din cele mai variate specii din ţară şi din lume, obţinute în baza schimburilor reciproce.

- Putem avea certitudinea că tot ce se cultivă astăzi în România corespunde exigenţelor mondiale în domeniu?

- În mod cert. Testele efectuate în cadrul ISTIS se referă atât la capacitatea de producţie, de rezistenţă la ger şi iernare, la boli şi dăunători a soiurilor, în cazul testelor VAU (valoare agronomică şi de utilizare), precum şi la caracterul de noutate în cazul testului DUS (distinctibilitate, uniformitate, stabilitate). Absolut toată metodologia de testare şi înregistrare este aceeaşi cu a organismelor similare nouă din Uniunea Europeană. Trasabilitatea este una dintre noţiunile pe care le „cultivăm“ în cazul urmăririi caracteristicilor la soiuri.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2011

֩ Comentarii