Pământul, în mare suferinţă > REVISTA LUMEA SATULUI

Presa noastră agricolă de specialitate – şi nu numai – publică adesea materiale privind perspectiva încălzirii globale, cu efectul ei de seră şi topirea gheţarilor, provocând multe consecinţe nefaste care duc la: deşertificarea unor terenuri cultivate; degradarea pământurilor prin eroziune şi deflaţie; alunecări de teren, precum şi la alte dezastre ecologice. În schimb, sunt prea puţine materiale care să sesizeze fenomenul de distrugere efectivă a terenurilor agricole situate adesea în apropierea localităţilor, îndeosebi urbane, prin apariţia peste noapte a unor construcţii (suprafeţe care cu mult timp în urmă intrau în extravilanul localităţilor), determinând astfel scoaterea definitivă a acestora din circuitul agricol.

Cazurile de terenuri cultivate, trecând „legal“ de la categoria extravilan la cea de intravilan, sunt pe cât de numeroase, pe atât de periculoase. În privinţa încălzirii globale, există şi voci contrare, precum cea a preşedintelui Cehiei, Gustav Klaus, care, la recenta sa vizită în România (decembrie 2008), referindu-se la fenomenul respectiv, a declarat: „Nu sunt de acord cu acest scenariu alarmist, clima actuală fiind la fel cu cea din ultimii 10.000 de ani.“

Desigur, apariţia acestor construcţii s-a bazat în primul rând pe „îngăduinţa extremă“ a unor slujbaşi ai statului, care şi-au terfelit conştiinţa, acceptând primirea unor comisioane deloc neglijabile. Este o meteahnă veche şi nu doar balcanică, din moment ce marele dramaturg şi poet englez William Shakespeare (1564-1616) a scris: „Când banul merge înainte, drumul se netezeşte ca-n palmă“. În prezent, deşi populaţia a scăzut în ultimele două decenii, România, din „grânar al Europei“, a devenit un mare importator de produse agricole, cifrate la 70-75% din alimentele necesare consumului populaţiei.

Până în urmă cu două decenii, în afara cerealelor, de la noi se exportau şi mari cantităţi de legume, fructe, struguri de masă şi vinuri. Pe atunci se cultivau aproape 10 milioane de hectare, iar populaţia depăşea 23 milioane de locuitori. Cu toată criza de carburanţi din acele timpuri, nu doar că se lucra întreaga suprafaţa agricolă a ţării, dar devenise obligatorie şi efectuarea unor lucrări agricole de mare complexitate.

Dacă în prezent rămâne necultivată o cincime sau o pătrime din suprafaţa agricolă a ţării, iar plantaţiile de vii, pomi, hamei nu diferă adesea de cele părăginite, nu înseamnă că ţara noastră dispune de suprafeţe excedentare de terenuri agricole. Acesta este rezultatul atitudinii clasei politice faţă de folosirea pământului.

În anii ’80, un calcul riguros ştiinţific privind raportul dintre populaţie şi terenul cultivat arată că fiecărui locuitor al României îi revenea o suprafaţă agricolă de 0,41 ha, faţă de 0,5 ha, cât este considerată a fi normală, în funcţie de necesitatea de consum intern. Desigur, acest raport s-a diminuat în prezent şi mai mult, iar… alerta continuă. Nu trebuie pornit de la ideea că în ultimii ani a scăzut populaţia ţării noastre cu circa două milioane de locuitori căci, în mod cert, acest gol se va umple peste poate în viitor, îndeosebi cu străinii care vor veni aici.

„Nu este normal ca România să trateze cu nonşalanţă devorarea actuală a pământului strămoşesc, permiţând firmelor străine şi autohtone să-l distrugă fără oprelişti, riscând astfel BLESTEMUL PĂMÂNTULUI al generaţiilor viitoare, atât de cunoscut nouă din romanul «ION» al marelui romancier al ţărănimii Liviu Rebreanu.“

După umila mea părere, cei implicaţi în distrugerea terenurilor agricole din ţara noastră (adesea slujbaşi la stat din primării, din oficii cadastrale etc.), comit acte deosebit de grave, care ar merita să fie deferiţi justiţiei pe baza unor dosare penale şi să fie aspru pedepsiţi, deoarece acţiunile lor afectează nu doar generaţia actuală, ci şi pe cele viitoare. Parafrazându-l pe Ştefan cel Mare din piesa „Apus de soare“, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, menţionez că: „Pământul nu-i al nostru, nu-i al vostru, ci al urmaşilor urmaşilor noştri.“

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu