Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Pajiştile pe mâna... „traducătorilor“

Pajiştile montane invadate de specia Nardus stricta L. (ţăpoşică, părul porcului) cu numele de nardete, sunt cele mai degradate terenuri cu destinaţie agricolă, atât din punct de vedere al producţiei şi calităţii furajere, cât şi al biodiversităţii covorului ierbos. Specia dominantă Nardus stricta a invadat treptat alte tipuri de pajişti mai valoroase de la deal şi munte cum sunt Festuca rupicola, Agrostis capillaris, Festuca rubra, F. nigrescens  şi F. airoides, înlăturând din covorul ierbos numeric şi proporţional alte specii mai valoroase. Astfel, datorită păşunatului neraţional şi al lipsei de fertilizare, nardetele din Carpaţii româneşti sunt foarte răspândite, atingând probabil 1 milion de hectare (35 %) din cele 2,8 milioane pajişti montane.

Caracteristici

Datorită biologiei speciei, Nardus stricta cu tufă deasă, caracterizată prin lăstari supraterani şi rădăcini profunde cu micorize endotrofe, supravieţuieşte pe soluri compacte cu regim aerohidric deficitar, dar şi pe soluri oligotrofe, puternic acide. În comparaţie cu tipurile de pajişti pe care le-a înlocuit de-a lungul timpului, nardetele ca tip de vegetaţie sunt sărăcite în fitodiversitate. De aceea, în toate lucrările ştiinţifice şi de practică curentă, în pratologie şi pratotehnie nardetele sunt considerate tipuri de pajişti degradate productiv, calitativ şi floristic. În acest context, este de neînţeles cum a fost posibil ca în OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei sălbatice, aceste pajişti să fie considerate  Habitat prioritar 6.230 „Pajişti bogate în specii de Nardus pe substraturi silicioase ale zonelor montane“. O aberaţie incredibilă pentru Carpaţii României.

O eroare ştiinţifică gravă

În primul rând, pe mapamond există o singură specie şi anume Nardus stricta, enunţul habitatului fiind greşit tradus din start. Apoi, pe substraturile silicioase solurile sunt foarte acide şi au un număr mai redus de specii faţă de substraturile calcaroase.  Cine a introdus această noţiune antiştiinţifică în OUG 57/2007, Anexa II,  prin care să conservăm specia indicatoare Nardus stricta  este o greşeală fără precedent cu repercusiuni grave pentru viitor. Cei lipsiţi de cunoştinţe din domeniul vegetaţiei şi pratologiei sau cu un înalt grad de obedienţă faţă de aplicarea fără discernământ a directivelor venite de la UE, traduse anost, fără verificare şi consultare cu specialiştii din domeniu autohtoni, se fac responsabili pentru această greşeală deosebit de gravă.

Este pe deplin demonstrat de cercetările ştiinţifice româneşti din ultimii 80 de ani că nardetele îmbunătăţite prin mijloace de suprafaţă, folosire raţională prin cosit şi păşunat cu diferite specii şi categorii de animale se transformă în festucete şi agrostete de 3-5 ori mai productive şi în covorul ierbos de 2-3 ori mai multe specii. Aberaţia! Nardete bogate în specii nu există decât în unele minţi rătăcite, care ar trebui să se trezească la realitate, înainte de a face un rău incomensurabil economiei montane, aşa cum au făcut-o şi în 2005, când au interzis păşunatul în ariile protejate prin OUG 125/2005, pe care le expuneau la împădurire. Altă aberaţie notorie, care până la urmă a fost îndreptată după intervenţiile noastre.

Dr. Teodor MARUŞCA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2010

Vizualizari: 1116



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI