Imprimati articolul

„Pajiştile miros a bani!“

Subtitlul acestui articol aparţine reputatului specialist din domeniul pajiştilor din România Teodor Maruşca, director general al Institutului de cercetare dezvoltare pentru pajişti de la Braşov cu care, dacă te apuci serios de vorbit pe tema pajiştilor, „rişti“ să aduni material bine documentat pentru o carte.

Caracteristica de mare povestitor a domnului Maruşca te-ar transforma, în mod sigur, într-un fan al domeniului, ba chiar te-ar îndemna la a face ceva pentru pajiştile şi păşunile naturale din România care sunt întinse, ţineţi-vă bine, pe vreo cinci milioane de hectare. Prin comparaţie, ţara noastră deţine peste 9 milioane de hectare pământ arabil şi vedeţi bine ce potenţial zootehnic reprezintă existenţa golurilor alpine pline de păşuni, pajişti şi fâneţe.

O realitate tristă

Numai că, în realitate, lucrurile nu stau, în domeniul acesta, tocmai aşa! Înjumătăţirea efectivelor de bovine şi ovine a dus, constant, la o degradare continuă a pajiştilor şi păşunilor, ceea ce a instaurat o lipsă de atitudine anormală faţă de o asemenea bogăţie. Ce aşteaptă aceşti proprietari? Se pare că doar banii europeni şi româneşti pentru asemenea investiţii latente. Andrei Bălan, specialist în Serviciul de management al resurselor naturale şi zonelor defavorizate din Ministerul Agriculturii, ne-a informat că, prin PNDR, adică prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, s-au alocat circa 107 euro pe hectar în zona montană.

La o astfel de realitate m-am gândit că s-a referit domnul Maruşca atunci când, foarte plastic, s-a exprimat cum că „pajiştile miros a bani!“ Am replicat eu că, până la urmă, nu sunt banii aceştia cine ştie ce! Şi totuşi, adunând alte pachete de sprijin, vreo cinci, pe măsurile pe care se acţionează, plăţile compensatorii ce se acordă sunt semnificative şi ar trebui să genereze o creştere importantă şi constantă a numărului de animale. Se cheltuiesc – din bani publici, deci, pentru toţi fermierii din zonele defavorizate montane şi pentru cei din celelalte zone peste 2 milioane de euro. Păi, vi se pare puţin, m-au întrebat interlocutorii mei?

Ce fac organismele responsabile?

Aici intră şi plăţile pentru agromediu, la Măsura 214, de pildă. Există pachete de sprijin pentru pajişti cu înaltă valoare naturală, pachete pentru practici agricole tradiţionale, care generează fonduri pentru îmbunătăţirea pajiştilor şi păşunilor, în unele cazuri ajungându-se la 200 de euro pe hectar.

Există şi organisme responsabile, în sensul implementării unor asemenea plăţi, precum APIA, Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură; dar şi controale administrative, pe teren sau prin teledetecţie şi va exista, în curând, şi o lege a pajiştilor. Aceasta a trecut de Camera Deputaţilor şi va fi pusă în discuţie publică! Ce nu există, vorba domnului Maruşca... iniţiativă şi spirit gospodăresc.

Vasilica Ghiţă Ene
REVISTA LUMEA SATULUI NR.13, 1-15 IULIE 2011

֩ Comentarii