Omul care şi-a clădit viaţa pe cinste şi professionalism

Gheorghe Sin, actualul secretar general al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, aparţine generaţiei care a aşezat ştiinţa agricolă românească în rândul lumii moderne, cum s-ar spune.

În perioada activităţii sale de vârf, cercetarea agricolă românească avea să se impună pe plan internaţional prin realizări pe care reprezentanţii instituţiilor mondiale de profil le-au atestat abia după ce le-au văzut pe viu în câmpurile experimentale.

La vremea respectivă, acestea se întindeau până la extremităţile arealului geografic al României. Ne mândream atunci a fi creatorii primului hibrid de floarea-soarelui. Ne mândream că România, sub asistenţa americanilor, a introdus la Fundulea primii hibrizi de porumb. Ne mândream a fi prima putere a Europei în materie de soia. Ne mândream cu soiurile noastre pure de grâu din care dospea cea mai sănătoasă pâine a lumii.

Dar cu ce nu ne făleam? Aveam la vremea respectivă cele mai moderne plantaţii viticole şi pomicole de pe Continent. Existau sere şi grădini legumicole care aprovizionau cu trufandale cele mai sofisticate pieţe ale Occidentului.

Ani şi decenii la rând, România a fost primul furnizor de conserve al Orientului Mijlociu. Supremaţia o deţineau pasta şi bulionul de tomate, ale căror reţete par să fi dispărut.

Acesta era climatul ştiinţific în care copilul din Piatra Teleormanului s-a format ca om de ştiinţă. Mentorii săi erau coriferii ICAR-ului. Somităţi şlefuite la cele mai înalte şcoli agricole ale lumii şi care au avut marele merit de a modela după chipul şi asemănarea lor discipolii cărora le-au predat ştacheta.
Unul dintre aceştia a fost studentul eminent Gheorghe Sin, care a renunţat la luxul catedrei universitare, sacrificându-şi anii tinereţii unor studii ce aveau ca obiectiv realizarea primei simbioze între plante şi tehnica agricolă. Aceasta se întâmpla cu trei decenii şi jumătate în urmă, răstimp în care Gheorghe Sin a acumulat şi experimentat în câmpurile de la Fundulea aproape tot ce a produs ştiinţa agricolă modernă în materie de fizică şi lucrarea solului, rotaţia şi fertilizarea culturilor, tehnologia semănatului, combaterea integrată a bolilor şi buruienilor.

Tematica sa de cercetare pare a fi de durată veşnică. El nu s-a despărţit de locul de muncă al tinereţii nici măcar atunci când a deţinut funcţii de demnitar în cadrul Ministerului Agriculturii şi nici acum, când în cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice este chemat să se implice direct în salvarea şi relansarea activităţii de cercetare. Colaborator apropiat şi loial academicianului Cristian Hera, el încearcă astăzi sentimentul unei anume împliniri profesionale: promulgarea Legii Cercetării Agricole.

Până să se ajungă aici, unităţile de cercetare au fost supuse unui boicot financiar şi unor abuzuri care le ameninţau până şi existenţa. Ele pornesc astăzi la drum cu un patrimoniu şi o bază de cercetare aflate sub pragul dezvoltării. Dar cele care au supravieţuit au o anume şansă de progres.

Evoluţia lor viitoare nu pare a fi atât de lină cum scrie litera legii. Forţele opresioniste nu vor ceda atât de uşor precum se crede şi tocmai de aceea toţi cei care compun detaşamentul ştiinţific au datoria de a nu ceda şi a nu se preda. Asta ar însemna sfârşitul-sfârşitului cercetării agricole din România.

Înfăţişând toate aceste considerente de ordin general, poate că se vor auzi voci care vor întreba: care sunt considerentele care-l propulsează pe profesorul universitar şi actualul secretar general al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice în elita valorilor umane care onorează rubrica revistei noastre: Oameni de nota… 10?

Primul ar fi conduita umană. Mărturie în acest sens pot depune mii şi zeci de mii de oameni care au apelat la serviciile dlui Gheorghe Sin. Au existat numeroase situaţii în care demnitarul nu a putut să le rezolve toate doleanţele, dar pentru oameni discuţia cu el a însemnat o rază de speranţă.

Conduita profesională. Fiind un produs sută la sută al celei mai înalte şcoli agricole din România – ICAR, Gheorghe Sin a fost pregătit pentru a-şi ajuta colegii să supravieţuiască în orice condiţii economice şi sociale. Nu atât prin sfaturi şi încurajări, cât prin fapte concrete. Pentru a le descrie, ar însemna să ocupăm tot spaţiul tipografic al revistei.

Probitatea morală. Despre Gheorghe Sin colaboratorii săi direcţi şi oamenii din teritoriu vorbesc numai de bine. Dincolo de aceste aprecieri, se află viaţa sa în cadrul unei familii care s-a mulţumit să obţină de la societate doar atât cât i se cuvine. Nu dorim să dezvoltăm acest aspect, pentru a nu se crede că facem trimiteri în altă parte.

Vocaţia ştiinţifică. Lui Gheorghe Sin i-a plăcut cartea şi când a fost elev şi student, dar şi astăzi, când raportează realizarea celor 190 de lucrări ştiinţifice. După ce a frământat noroaiele dintre casa părintească şi şcolile satului natal, Gheorghe Sin asaltează cea mai înaltă redută a Capitalei: Liceul Sf. Sava, pe care-l termină în marş triumfal, cum va face şi în cazul Institutului Agronomic Bucureşti. De aici şi până la Institutul din Fundulea a fost doar un pas. A urmat apoi cel care avea să-i pună în valoare calitatea de cercetător.

• Doctor în ştiinţe agricole
• Profesor universitar
• Lucrări ştiinţifice publicate - 190

Centrul Federal de Cercetări Agricole - Braunschweig (Germania); • Centre de Cercetare Moscova, Petersburg, Krasnodar;
• Universitatea Giessen; • Universitatea Nebraska, Iowa.

• Societatea Europeană pentru Conservarea Solului;
• Organizaţia Internaţională pentru Cercetarea lucrării solului;
• Asociaţia Internaţională a Consultanţilor Agricoli;
• Societatea Naţională de Ştiinţă a Solului;
• Societatea Română pentru studiul şi combaterea buruienilor.
• Membru corespondent al Academiei Române;
• Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România;
• Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice;
• Director general al Institutului de Cercetări pentru cereale şi plante tehnice – Fundulea;
• Secretar general al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu