Imprimati articolul

O raritate a zonei montane - ferma zootehnică din Câmpulung Moldovenesc

Ne aflăm într-un spaţiu montan care, din punct de vedere economic, a supravieţuit prin ceea ce oamenii de aici au făcut de-a lungul secolelor să-şi asigure hrana de fiecare zi. În acest areal, agricultura montană a fost reprezentată în special de creşterea taurinelor şi ovinelor. Este greu de precizat sprijinul acordat de oficialităţile timpului pentru susţinerea acestui spaţiu economic. Faptul că oamenii de aici au reuşit să creeze imaginea unei comunităţi montane idilice lasă să se înţeleagă că autorităţile timpului nu i-au marginalizat.

Până şi în perioada comunistă ei au avut parte de o toleranţă care i-a scos în afara sistemului socialist de organizare a agriculturii. Astăzi însă agricultorii din zona montană acuză politica defectuoasă de susţinere financiară, dar mai ales practica abuzivă în materie de valorificare a produselor zootehnice din zonă. Pătrunderea capitalismului străin în zonă a însemnat mai mult o deziluzie decât o sursă de dezvoltare pentru mulţi dintre producătorii agricoli. Cei care au realizat această promisiune iluzorie şi-au urmat propriile programe de dezvoltare şi au reuşit. Este şi cazul crescătorilor de taurine din Câmpulung Moldovenesc. Ei au mizat pe şansa europeană de dezvoltare şi există suficiente argumente pentru a spune că au izbutit.

Nevoia unui program european de amploare

Piticari Ioan, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Piatra Şoimului din Câmpulung Moldovenesc, este fermier aproape de când se ştie. Dacă până în urmă cu şapte ani avea animale de la care obţinea producţie pentru autoconsum, în 2004 a hotărât să ducă această activitate la un nivel mai înalt. În urma unei prospecţii a pieţei, dar şi a perspectivelor economice, a hotărât să înfiinţeze o fermă de vaci pentru lapte.

A înţeles din capul locului că implementarea unui proiect zootehnic care să asigure sustenabilitatea şi competitivitatea pe piaţă presupune investiţii pe măsură. Conştient de acest lucru, dar şi de obligativitatea de a se alinia normelor europene, s-a conformat noilor cerinţe. Fapt este că a accesat un program european, care prevedea ca jumătate din valoarea investiţiilor să fie susţinută de stat, iar restul să fie suportat de fermier. Datorită acestui program a reuşit să înfiinţeze o fermă de vaci pentru lapte cu 52 de capete, din rasa Bălţată Românească cu Simmental. Din efectivul pe care îl deţine doar 35 sunt vaci cu lapte, restul fiind tineret. Competiţia de pe piaţa laptelui obligă la utilarea fermei cu tehnologie modernă, aşa că a investit aproape două miliarde de lei în construcţia grajdului şi în dotarea cu echipamente moderne. Astăzi ferma din Câmpulung Moldovenesc dispune de sistem automatizat de mulgere şi tancuri de răcire, tehnologie care garantează într-o măsură foarte mare sănătatea laptelui obţinut aici.

Problemele au rămas aceleaşi

Domnul Piticari afirmă că auspiciile sub care crescătorii de taurine din România şi-au desfăşurat munca, mai cu seamă în ultimii ani, nu sunt dintre cele mai favorabile. Una dintre principalele probleme pe care le invocă acum fermierii este preţul cerealelor. Creşterea considerabilă pe care acesta a înregistrat-o îi pune în mare dificultate pe crescătorii de animale, mai ales pe cei care au ferme de vaci lactante şi care au fost nevoiţi să practice acelaşi preţ pentru litrul de lapte. Raţiunea acestei hotărâri nu ţine neapărat de propria voinţă, ci mai degrabă de practica unităţilor de procesare, care, prin monopolul pe care îl exercită, îi obligă pe fermieri să valorifice producţia la un preţ foarte mic. În condiţiile acestea, se produce un dezechilibru în raportul costurilor de producţie şi profit, iar consecinţa este că fermierii merg mai degrabă în pierdere.

Fermierul susţine că actualul sistem de sprijin al statului nu asigură rentabilitatea şi sustenabilitatea unei afaceri zootehnice. Subvenţiile acordate pe cap de animal nu au aceeaşi valoare cu cele pe care le primesc zootehniştii europeni. Fermierii au primit 140 de lei pe cap de animal, dar până în prezent statul a achitat doar 90% din această valoare. Atunci când ferma este situată la 1.700 metri altitudine, enunţul problemei este altul. Vorbim deja despre zone defavorizate, pentru care sprijinul guvernanţilor ar trebui să fie mult mai însemnat. Potrivit domnului Piticari, pentru 2011 nu a fost stabilită încă o cuantificare financiară destinată acestor regiuni.

O conlucrare dezavantajoasă

Domnul Piticari afirmă că valorificarea laptelui este încă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă fermierii. Spre deosebire de alţi fermieri, se consideră norocos pentru că are încheiat un contract cu unitatea de procesare Dorna Lactate. Nu neapărat pentru că preţul pe care îl primeşte pentru litrul de lapte este unul avantajos, ci pentru că nu s-a văzut nevoit, asemeni multor fermieri, să arunce laptele sau să-şi închidă ferma. Producţia de aproximativ 450 litri de lapte este colectată zilnic de tancurile unităţii cu care lucrează.

Singura modalitate prin care agricultorii pot răzbi pe piaţă depinde de o organizare riguroasă şi de asocierea în structuri care să pledeze pentru cauza lor. Acesta este, de altfel, crezul care l-a motivat pe domnul Piticari să înfiinţeze Asociaţia Crescătorilor de Taurine Piatra Şoimului. Au trecut şase ani de la înfiinţare, vreme în care au aderat la asociaţie aproape 20 de membri din zonele limitrofe localităţii Câmpulung Moldovenesc. Aderarea a cât mai multor fermieri la asociaţii este, în opinia domniei sale, primul pas către realizarea unui amplu proces de reorganizare a fermierilor.

Laura Smaranda-Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011

֩ Comentarii