Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

O pată de sânge pe istoria României moderne

Suntem în primăvara anului de graţie 1862. Ţara este condusă de un guvern avându-l în frunte pe Barbu Catargiu, care aduce Legea rurală.

Actul normativ se întemeia pe statornicirea aşa-ziselor „învoieli libere“ şi pe autorizarea vinderii şi închirierii către ţărani a unor loturi pe moşiile statului sau ale aşezămintelor publice şi, ceea ce este important, prin proiect era respinsă împroprietărirea, acceptându-se doar desfiinţarea obligaţiilor de clacă.

Proiectul Legii rurale a stârnit o adevărată furtună în Parlament: deputaţii minorităţii liberale au întocmit un contraproiect care susţinea principiul împroprietăririi. Proiectul liberalilor este respins cu 48 contra 38 de voturi.

Un preţ prea scump
Poziţia conservatorilor a stârnit comentarii şi agitaţii în opinia publică a vremii. Ţărănimea era nemulţumită de nerezolvarea problemelor ei, ca de altfel şi majoritatea orăşenilor care era opusă guvernului conservator.

Într-o astfel de situaţie, în ziua de 8 iunie 1862 prim-ministrul Barbu Catargiu (foto) părăseşte clădirea Parlamentului din Dealul Mitropoliei la ora 17,45 şi cere trăsura. Cum aceasta dispăruse, prefectul Poliţiei, colonelul Nicolae Bibescu, îi oferă trăsura sa. În momentul în care aceasta, cu cupeul deschis, trecea pe sub bolta porţii Mitropoliei, asasinul, spun documentele vremii, care aştepta în umbră, s-ar fi urcat pe scara trăsurii şi ar fi tras două gloanţe din apropiere.

Primul glonţ l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap provocându-i instantaneu moartea, iar cel de al doilea foc „şueră pe lângă urechea lui Bibescu“. Acesta a reuşit să oprească trăsura la poalele dealului, unde l-a întâlnit pe Alexandru Plogino, fost prefect de Bucureşti, care, observând poziţia rigidă a prim-ministrului, îl întreabă: „Eşti amărât, coane Barbule?“ atingându-i corpul care se prăbuşeşte într-o baltă de sânge.

Trupul neînsufleţit al prim-ministrului este dus imediat la reşedinţa sa, unde este examinat de doctorii Sarrhos, Felix şi Iorganda.

Dovada vinovăţiei?

Sunt imediat efectuate peste 200 de arestări, inclusiv fruntaşii radicali I. C. Brătianu şi C. A. Rosetti, care însă sunt puşi în libertate, neexistând vreo dovadă a vinovăţiei. Cercul de suspecţi este restrâns la trei nume: Dimitrie Dunca, Iulian Grozescu şi Gheorghe Bogati.
Cercetările au continuat până după 1872 fără niciun rezultat.

S-au emis mai multe ipoteze, între care şi un asasinat comandat de liberalii radicali, varianta unui asasin fanatic şi chiar implicarea domnitorului Al. I. Cuza.

Oricum, trebuie remarcat că cercetările au fost sistate la un moment dat din ordinul domnitorului. Şi mai ciudat, dosarul întocmit în 1862 a dispărut, existând în arhive doar dosarele din 1866 şi 1876, dar şi acestea au fost interzise de la cercetare din ordinul lui Dimitrie Onciul.

Problema financiară

Îngrozită de acest asasinat, Adunarea a adoptat cu 62 voturi contra a 35 proiectul Legii rurale a conservatorilor prin care ţărănimea nu primea decât 1,5 până la trei pogoane de pământ fiecare pentru vatra comunei.

Acest act nu a avut o viaţă lungă. La 24 august 1864 este sancţionată şi promulgată o nouă lege rurală prin care, anunţă Proclamaţia domnească, „claca este desfiinţată de-a pururea şi de astăzi voi sunteţi proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre“.

Rămasă un mister până astăzi, asasinarea lui Barbu Catargiu reprezintă prima pată de sânge pe istoria României, care şi-a început, spune Alex. Mihai Stoenescu, era modernă cu o crimă politică perfectă. În secolul următor vor fi asasinaţi alţi prim-miniştri: I. G. Duca, Armand Călinescu, generalul Argeşanu, mareşalul Antonescu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2009

Vizualizari: 720



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI