Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

O pagină de istorie uitată

Vizitând mănăstirile din ţinutul Neamţului, Nicolae Iorga scria în 1909, referindu-se la monumentele istorice: „Unde le veţi vedea să le recunoaşteţi, să le respectaţi şi să le ridicaţi, dacă aveţi puterea, din ruina şi părăsirea lor“: La o sută de ani, îndemnul marelui savant este mai actual ca oricând, sute şi sute de clădiri sau lăcaşuri de cult, toate patrimoniu istoric, sunt lăsate de izbelişte.

Din multele exemple am ales astăzi pe cel din satul Păuşeşti, comuna ieşeană Dumeşti, aici unde, în cimitirul localităţii, se află biserica de lemn, loc de rugăciune şi popas de suflet. Construită din blăni groase de stejar prinse „în coadă de rândunică“, fără niciun cui de metal şi înconjurată de un brâu sculptat care simbolizează drumul spre veşnicie, biserica a fost ctitorită în centrul satului de atunci, în 1643, de o familie de boieri Candachia, de Irimia Murguleţ şi de fiica lor Biliuşca.

Un iconastas de o mare frumuseţe şi icoane, peste care timpul şi-a pus pecetea, veghează de secole liniştea locului. Părintele paroh Constantin Muscă ne arată obiecte de cult, potire, cruci sculptate, ceva mai noi, donate de voievodul Alexandru Ghica şi, ceea ce este mai important, o adevărată comoară – zeci de cărţi, toate de patrimoniu, între care o Evanghelie din 1693, un Apostol şi multe, multe altele.

Bisericuţa care-şi sapă singură groapa

Din păcate, cei aproape 370 de ani au lăsat urme adânci. Bisericuţa a intrat în pământ, are nevoie şi de alte reparaţii, iar încercările sătenilor de a o ridica pe o temelie de piatră nu au fost încununate de succes. Mai mult, cărţile de care aminteam – depozitate cu totul impropriu, sunt atacate de bacterii (există şi boli ale cărţilor) şi insecte –, sunt cu atât mai importante cu cât, potrivit unui obicei din trecut, faţa bisericească care le folosea făcea însemnări pe marginea filelor, punctând evenimente importante din viaţa comunităţii. L-am întrebat pe părintele Muscă dacă s-a interesat cineva de soarta acestui monument. A fost cineva de la Bucureşti – a venit răspunsul – care a apreciat vechimea şi frumuseţea bisericii, a icoanelor şi cam atât.

Noi ne-am adresat la Direcţia Judeţeană Iaşi de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional. Răspunsul domnului director C. Munteanu, vag, nu ne-a mulţumit. Faptul că se are în vedere într-un viitor neprecizat lucrări care să salveze biserica de lemn din Păuşeşti este o promi­siune pe care oamenii de aici au mai auzit-o. Importante, spunem noi, sunt măsuri care să salveze, cât se mai poate, lăcaşul de cult şi cărţile de patrimoniu atât de preţioase de acolo. 

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2010

Vizualizari: 774



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI