Imprimati articolul

O nouă celebritate în familia Muscă

Mergem în această ediţie cu gândul la Arad, la Combinatul agroindustrial din Curtici. De data aceasta, discuţia pe probleme de agricultură o purtăm nu cu celebrul Dimitrie Muscă, ci cu fiul acestuia, care vrea să se ridice măcar la nivelul mentorului, adică al tatălui. Aici, la Curtici, am avut şansa de a cunoaşte un tânăr de 32 de ani care dă speranţă că toţi cei care ne vor urma sunt cel puţin ca părinţii lor sau precum cei de dinaintea noastră. Discutăm, aşadar, cu domnul Bogdan Muscă, fermier, dar şi proprietar al unui complex de porci de peste 10 mii de capete, animale crescute într-un fel de laborator. Adică în condiţii foarte pretenţioase, iar cei care lucrează cu ele trebuie să fie specialişti în adevăratul sens al cuvântului.

– Spuneţi-mi, în primul rând, cum v-aţi ales această meserie? Este o întâmplare sau îl urmaţi pe tatăl dumneavoastră, marele agronom Dimitrie Muscă?

– Nu ştiu dacă a pornit neapărat din ideea de a-l urma pe tatăl meu. În momentul în care am terminat Facultatea de Automatizări şi Informatică Industrială am ajuns aici, la Macea, pe partea de echipamente de abator. Asta pentru că acolo erau foarte multe utilaje cu comandă numerică şi era oarecum domeniul meu. Normal că am intrat apoi şi în ferma de porci care se află la Macea şi a început să-mi placă după ce am văzut cât de complexă şi promiţătoare de mari satisfacţii poate fi această activitate. Mă refer la importuri şi la aducerea la zi a tehnologiei în ceea ce priveşte creşterea porcilor. Până la urmă s-a împlinit un vis pornit de cum am văzut la început ferma şi cum am vrut să ajungă ea.

Automatizarea, cu tot ce implică ea

– Complexul dvs. înţeleg că este complet automatizat.

– Momentan, suntem în faza de reabilitare a vechilor hale. Este vorba despre un proiect accesat Măsura 121 ce priveşte extinderea şi modernizarea complexului. Extindere în sensul că am construit o hală cu destinaţia maternitate şi tineret, iar halele vechi le vom retehnologiza şi le vom transforma în hale de gestaţie pentru reproducţie. Restul sunt hale pentru îngrăşătorie. Din câte ştiu eu, ferma a fost una de selecţie, construită undeva prin anii ’70. Era normal ca timpul să-şi pună amprenta în toată această perioadă şi, practic, ce am făcut a fost să las din hală doar pereţii şi acoperişul şi în rest să reutilez complet ferma.

– Aţi putut aduce la aceiaşi parametri şi oamenii, care probabil erau obişnuiţi să lucreze tradiţional.

–  Angajaţii noştri nu se conformează ideii că ştiu numai să dau furaj la porc şi cam atât. Am încercat tot timpul să fac o recalificare la locul de muncă, prin asta înţelegând inclusiv schimbarea mentalităţii. Am vrut ca ei să înţeleagă că animalele pe care le îngrijesc sunt sursa lor de venit. Pe partea de conducere lucrez doar cu tineri, iar pe cea de îngrijire a animalelor avem şi muncitori mai în vârstă.

– Automatizarea a însemnat implicit şi o reducere a necesarului forţei de muncă?

– Da! Practic, în momentul în care atât furajarea, cât şi ventilarea sunt automate, singurii oameni de care mai am nevoie în complex, în afară de veterinari şi tehnicieni, sunt îngrijitorii care asistă fătările şi 2-3 îngrijitori pentru mişcarea animalelor în interiorul fermei sau pentru livrare la abator.

Succesul stă în planuri realiste

– Nu aţi încercat niciodată teama că nu veţi reuşi?

– Nu, şi să vă spun de ce. În momentul în care iei decizii bine documentate şi reuşeşti să-ţi faci un plan de afaceri pus la punct şi corect nu cred că se poate întâmpla să fii destabilizat. Pe lângă asta, eu am un mare avantaj dat de apartenenţa la tot ceea ce înseamnă grup de firme CAI Curtici. În sensul că în acest moment, în care nu prea există nicio corelaţie între preţul porcului şi cel al cerealelor, e normal să am un sprijin. Şi încep prin a spune că beneficiez de cereale de foarte bună calitate. În plus, am un ajutor în ceea ce priveşte costul cerealelor pe care le iau ceva mai ieftin decât sunt ele pe piaţă. Şi e normal, pentru că la rândul meu furnizez carnea tot grupului de care aparţin. Nu vorbim, aşadar, de concurenţă, ci de firme care pur şi simplu lucrează împreună şi fac profit împreună.

Avantajele unui sistem integrat

– Toată lumea spune că principala dificultate a celor care conduc asemenea afaceri este relaţia cu sistemul bancar.

– Din capul locului doresc să vă spun că, în prezent, avem o relaţie bună cu băncile. Asta pentru că una e să mergi la această instituţie ca o firmă să zicem mică, cu o cifră de afaceri de un milion de euro, şi alta e să mergi să negociezi în condiţiile unui grup de firme care tranzacţionează 50-70 milioane de euro. Banca are altă deschidere către un grup de firme decât către o firmă mică. Mai departe, faptul că suntem un holding înseamnă că firmele se ajută între ele, mai ales dacă e nevoie de garanţie pentru credit.

Cifre care vorbesc de la sine

– Pentru ca oamenii să-şi facă o idee despre dimensiunea afacerii dvs., haideţi să facem apel şi la câteva cifre. Ce cantităţi de carne rulaţi şi ce efective de porcine?

– Când am cumpărat ferma în 2006 aveam o matcă de 380 de scroafe de reproducţie şi reuşeam să înţărcăm undeva între 6 şi 7 purcei pe fătare. La ora actuală avem 530 de scroafe, iar ţinta este să ajungem la 630. Deja înţărcăm 11 purcei pe scroafă, şi asta se traduce în 1.400 de capete pe lună. În 12 luni, vorbim aşadar de 16.800 de porci livraţi la abator. Iar dacă ar fi să vorbim de kilograme de carne, dacă discutăm în viu, înmulţim cu 100 kg, dacă discutăm de carne carcasă, atunci randamentul este de 80%.

– Cu ce cantitate de furaj obţineţi un kilogram de carne?

– E greu de răspuns în acest moment pentru că suntem în tranziţie şi e dificil să monitorizăm exact acest coeficient. Înainte să începem modernizarea, eram la trei kilograme de furaj pentru kilogramul de carne. Exploatăm deocamdată un FNC vechi, urmând să primim în următoarele trei luni unul nou, complet automatizat din Germania.

Simbioza: casă, masă, rasă rămâne valabilă

– Zootehniştii spun că în creşterea animalelor sunt trei factori importanţi: casă, masă, rasă. Întruniţi cu aprecieri maxime toţi aceşti factori?

– La capitolul casă, cu siguranţă, şi vom întruni maximul şi la capitolul masă, în momentul în care terminăm de implementat tot proiectul. În ceea ce priveşte rasa, momentan lucrez cu genetică de la HungaPig, iar după ce realizăm implementarea completă a proiectului, cu siguranţă că ceea ce pot să ofer acestui animal se modifică. Şi atunci vreau să văd maximul genetic al acestor animale. În funcţie de ceea ce văd după exploatarea lor în condiţii de masă şi casă excepţionale mă voi gândi dacă am nevoie să schimb genetica sau nu.

Demers pentru încurajarea tinerilor

– Vă consideraţi realizat aici, cu ceea ce faceţi acum?

– Da, cu siguranţă, iar mie îmi place să las faptele să vorbească. Pot spune că sunt un caz particular în sensul că am avut un sprijin substanţial atunci când am început această afacere. De aceea tind să le dau parţial dreptate celor care nu s-au putut realiza aici, acasă, pentru că noi nu avem un sistem care să încurajeze investiţiile tinerilor. Există acum, de exemplu, sprijinul de la UE pentru stabilirea tinerilor în mediul rural, dar ei nu pot investi atât timp cât nu sunt luaţi în serios de bănci. Şi nu numai de ele.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2011

֩ Comentarii