Imprimati articolul

Nu subestimaţi praşila!

Majoritatea zonelor agricole din ţara noastră se confruntă cu fenomenul de secetă. Agricultorii se străduiesc să menţină solul ca un corp poros capabil să limiteze la maximum pierderile de apă, prin tehnologiile de cultură aplicate.
O verigă importată în acest lanţ tehnologic este lucrarea de prăşit, al cărei efect pozitiv este valabil şi astăzi.

Date comparative

Prin determinări riguroase s-a stabilit că pierderile de apă prin evaporare într-un teren neprăşit sunt foarte mari, de 4,9 mm/zi, faţă de 1,8 mm/zi în terenul prăşit.
La porumbul neprăşit s-a redus sistemul radicular cu 41%, plantele au fost mai mici cu 31 cm, iar producţia a scăzut cu 640-1.560 kg/ha faţă de porumbul prăşit.

Prin praşile se evită acumularea dioxidului de carbon care provoacă încetinirea absorbţiei apei de către rădăcini şi îngreunează creşterea rădăcinilor, precum şi reducerea oxigenului care duce la scăderea activităţii metabolice, la respiraţia rădăcinilor.

S-a demonstrat că respiraţia rădăcinilor încetează atunci când oxigenul scade la 1%, iar dioxidul de carbon creşte la 2-3%.

Rezultatele experimentale arată că la soia, de exemplu, producţia a crescut cu 8-24% când s-au aplicat praşile, deşi cultura a fost erbicidată, iar la floarea-soarelui sporul de producţie a fost de
500-800 kg/ha.

Marele agronom acad. Gh. Ionescu-Şişeşti menţionează că „două praşile fac cât o udare“.

La culturile prăşitoare (porumb, floarea-soarelui, soia, sfecla-de-zahăr ş.a.) se recomandă să se efectueze 2-3 praşile mecanizate şi 1-2 praşile manuale pe rând sau numai în vetrele cu buruieni.

Deci rolul praşilei nu este numai de combatere a buruienilor, aşa cum, în mod eronat, se fac unele afirmaţii.

Important este să se lucreze cât mai superficial pentru a nu tăia rădăcinile plantelor de cultură. Pentru aceasta se vor folosi cuţite plate care nu răscolesc solul şi taie pe dedesubt la 2-3 cm, iar buruienile tăiate rămân la suprafaţa solului, îndeplinind rolul de mulci.

Este foarte important să se asigure o bună pregătire şi reglarea corectă a cultivatorului. Avem în vedere asigurarea simetriei de montare a secţiilor de lucru pornind de la centru spre margini; reglarea distanţei dintre secţii în funcţie de distanţa dintre rânduri; montarea corectă a cuţitelor pe secţii pentru a asigura zona de protecţie şi adâncimea de lucru stabilite etc.

Prof. dr. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

֩ Comentarii