Imprimati articolul

Nu-i legumă precum porcul

Aşa sună o glumă naţională românească, atunci când vine vorba despre consumul cărnii în general şi al cărnii de porc, în special. De altfel, de ani buni de zile, se tot străduiesc nutriţioniştii să ne determine pe noi, românii, să nu ne mai atingem de carnea de porc. Ba că-i prea plină de grăsimi dătătoare de toate bolile metabolice posibile, ba că nu-i prea hrănitoare, ba că face, ca să continuăm ironic, piciorul mare şi coapsele aşijderea. Ce mai, e vai mama ei, cum ar spune un hâtru consumator neconvertit în ale vegetarismului.  Ce uită specialiştii noştri ocazionali sau plătiţi să spună despre carnea de porc, mai ales cea românească, este faptul că, datorită modului în care sunt hrănite animalele astea pe la sate şi în ferme, sunt sursă de hrană sănătoasă, bogată în fier şi zinc. Adică în elemente pe care nutriţioniştii ni le recomandă să le procurăm zilnic, dar din farmacii sau aiurea. Până una alta, în ţărişoara noastră se duc anual în hrana zilnică a românaşilor aproximativ 11 milioane de porci. Pentru comparaţie, înainte de 1989, pe-aici pe la noi, se creşteau anual 15 milioane de porci.

Suficient şi să mâncăm, şi să vindem. Numai că în fermele specializate în creşterea porcilor abia de se mai cresc acum 1,4 milioane de porci, pentru că restul, de până la 5,1 milioane, se află în gospodăriile populaţiei. Şi dacă suntem la capitolul cifre, băgaţi de seamă şi luaţi în considerare următorul amănunt, deloc neglijabil: 70% din carnea de porc comercializată în România vine din import. Atunci cum credeţi că vor fi de acord artizanii unei asemenea situaţii ce ţin de afaceri grase pentru comisionari să încline balanţa producerii şi comercializării gustoasei cărniţe de porc pe meleaguri româneşti! Never, cum ar spune englezul!

De un an de zile tot aşteptăm liber la exportul cărnii de porc, ceea ce ar relansa cantitatea de carne produsă în fermele din România. Încă din iulie 2010, ANSVSA, adică Agenţia Naţională Sanitar Veterinară pentru Siguranţa Alimentară, ne anunţa că România îndeplineşte toate exigenţele comunitare care îi dau dreptul ca, prin Decizia 855/2008-anexa III, să livreze din zonele libere de pestă porcină. Că de altfel asta era problema, pesta porcină, care, printre altele, trebuie să ştiţi, nu îmbolnăveşte omul, ci doar omoară porcul. Şi totuşi, vorba lui Gheorghe Caruz, preşedintele Patronatului Cărnii de porc din ţara noastră, la capitolul acesta România bate pasul pe loc. De trei ani nu mai vaccinăm de pestă, dar subvenţiile în domeniu, ca să se nască o altă piedică în calea producătorului român de carne de porc, au dispărut, preţurile la cereale au luat-o razna, chiar dacă avem o mare producţie de porumb nemodificat genetic şi suntem, aşa zic oficialii, de luat în seamă la acest capitol.  Multe ferme bat la poarta falimentului, cu toate că avem cele mai moderne investiţii din Europa în interiorul acestora. Cu toate că, se aude prin târg, umblă comercianţii intermediari după carnea românească de porc, cea pe care consumatorii noştri o socotesc a fi cea mai bună din Europa. Care-i atunci problema? Întreb şi eu ca ursul păcălit de vulpe...

Vasilica Ghiţă Ene
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2010

֩ Comentarii