Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Muzeu al satului la... Capul Satului

• Ioan Grămadă găzduieşte în propria casă un veritabil muzeu al satului

Ioan Grămadă este proprietarul uneia dintre cele mai interesante colecţii etnografice din Moldova, care numără peste şapte mii de piese. Colecţia este găzduită la domiciliul colecţionarului, într-o casă ţărănească veche de aproape două secole, dar şi  în anexe, multe dintre acestea construite în ultimii ani, în care sunt prezentate îndeletniciri tradiţionale din zonă, cum ar fi creşterea animalelor, oieritul, cio­plitul lemnului etc.

Clădirea principală a ansamblului muzeal Casa Muzeu „Ioan Grămadă“ Câmpulung Moldovenesc a fost inclusă în Parcul Naţional al Monumentelor de Arhitectură în iunie 1955 şi reprezintă o construcţie tipică pentru începutul secolului al XIX-lea. Este o casă de tip orăşenesc, ridicată de familia Constantin Grămadă, una dintre cele mai bogate familii ale Ocolului câmpulungean, care dispunea de pământuri la Câmpulung, Sadova şi Fundu Moldovei, fiind în acelaşi timp proprietari de mori, vaduri de moară şi ai unui număr mare de animale. Casa a fost construită în 1817, din lemn cioplit, cu tindă şi două încăperi în faţă şi bucătărie în spate, împrejmuită de o prispă din bârne cioplite, cu streaşina largă susţinută de stâlpi crestaţi, fiind o locuinţă reprezentativă pentru o familie de gospodari.

Pelerin şi colecţionar

Obişnuiţi să-l întâlnim pe Ioan Grămadă peste tot unde sunt evenimente culturale în judeţ, într-o duminică, după-amiaza, l-am găsit la Colecţia Etnografică din Câmpulung Moldovenesc Est sau Capul Satului. De fapt, nu este vorba doar de o colecţie etnografică, ci de un muzeu al colecţiilor. Proprietarul lor ne-a mărturisit că nu el a dat această denumire actuală, de Muzeu etnografic, ci cei mai mulţi dintre vizitatori, care au constatat că cele peste 7.000 de exponate, organizate în 18 săli, nu mai pot fi o simplă colecţie, ci un adevărat muzeu etnografic.

„Poate nu întâmplător, există şi o coincidenţă. Pe baza unor documente istorice, cartierul în care se află colecţia, Capul Satului, pe vremuri a fost capăt de sat, şi atunci, legat de această denumire istorică, doresc să realizez, într-o perspectivă apropiată, un muzeu al satului la... capătul satului“, a spus Ioan Grămadă. Sunt păstrate cu sfinţenie documente foarte vechi care arată că în drum spre Ardeal au trecut prin Câmpulung Moldovenesc „luceafărul“ poeziei româneşti Mihai Eminescu şi istoricul Nicolae Iorga.

O bisericuţă va întregi muzeul

Ioan Grămadă a spus că dintr-un sat în miniatură nu poate lipsi o bisericuţă – chiar un schit – cu multe icoane pe care deja le are în muzeu şi care ar putea împodobi pereţii acesteia. Are deja conturat proiectul bisericii din lemn, dar lipsesc deocamdată resursele financiare pentru procurarea materialelor necesare ridicării lăcaşului de cult. Până la construirea acestuia colecţionarul câmpulungean a realizat la un meşter din localitate o troiţă mare, ca un semn de mulţumire pentru tot ce a realizat până acum şi ca o rugă pentru tot ceea ce îşi propune să facă mai departe.

Ioan Grămadă a mărturisit că şi-ar dori ca cele peste 7.000 de exponate să fie cât mai bine păstrate, conservate şi puse în valoare.  O altă preocupare este construirea unui gard tradiţional din bârne şi acoperit cu solzi şi a unei porţi ţărăneşti. Sunt multe lucruri pe care şi le doreşte nu pentru el, ci pentru vizitatori, şi speră în ajutorul Consiliului Local şi al celor care doresc să se alăture eforturilor sale.

Multe exponate au valoare sentimentală

Din acest mic tezaur inestimabil al tradiţiei pentru generaţiile viitoare, în care portul bucovinean este reprezentat de peste o sută de costume populare, ştergare, lăzi de zestre vechi de peste 200 de ani, sumane, măşti populare, nu lipsesc nici obiec­tele de tehnică populară – stative, maşini de răsucit, vârtelniţe şi tot ce mai este de trebuinţă unei gospodării ţărăneşti sau icoanele vechi, obiectele de cult, cărţile religioase, mobilierul rustic, instrumentele muzicale.

De mare preţ este o icoană, copie a celei originale aflate în Muzeul Naţional din Varşovia, care o repre­zintă pe Maica Domnului ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus Hristos.  Pentru ilustrarea ocupaţiei principale a locuitorilor din zonă, Ioan Grămadă a reconstituit coliba stânei, cu principalele dotări, şi atelierul de prelucrat lemnul cu toate sculele necesare.

Sunt multe lucruri de care Ioan Grămadă este legat sufleteşte. De exemplu, cămaşa pe care a purtat-o mama sa, primul ştergar cu motive populare pe care i l-a dăruit bunica sau lucruri pe care i le-a făcut cadou tata sau bunicul. Pe lângă obiectele „de suflet“ sunt şi obiecte pentru care, ca să le aducă în colecţie, colecţio­narul de la poalele Rarăului a trecut prin multe peripeţii, o parte dintre acestea fiind redate în a doua carte pe care a publicat-o, „Întâmplări ce nu puteau fi uitate“.

Colecţionar şi scriitor

Ioan Grămadă este un păstrător al tradiţiilor şi obiceiurilor populare din zona Câmpulung şi prin cărţile sale. Nu îşi propusese şi nici nu se gândise, cu puţin timp în urmă, să scrie. Dar mulţi vizitatori, care au apreciat modul în care Ioan Grămadă vorbeşte despre tot ce există în muzeu, maniera în care prezintă exponatele, dar şi lucruri legate de istoria şi tradiţia acestor locuri, l-au îndemnat insistent să pună pe hârtie tot ce le-a prezentat lor. Nu şi-a propus un termen, dar în fiecare an a reuşit să editeze câte o carte. Prima se numeşte „Întâmplări din viaţa unui colecţionar“, a doua, „Întâmplări ce nu puteau fi uitate“, iar a treia, „Pelerini prin zestrea trecutului“, reflectă foarte multe aspecte din istoria acestor locuri, tradiţii, oameni, folclor, pentru că are câteva culegeri de folclor vechi, dar foarte valoroase, şi alte întâmplări pe care nu a reuşit să le cuprindă în primele două cărţi.

„Doresc să integrez în muzeul nostru şi o sală a oamenilor de seamă din Câmpulung, pentru că noi, aici, am avut şi avem oameni de valoare, care merită să fie cunoscuţi, iar activitatea lor şi tot ce au făcut pentru oraş să fie prezentate publicului“, a spus Ioan Grămadă.

Invitaţie cu anticipaţie

„Dacă Domnul va voi şi mă va sprijini va apărea acest Muzeu al Satului de la... Capătul Satului, pe care, cu anticipaţie, vă invit să-l vizitaţi şi unde vă aştept cu cea mai mare plăcere“, a spus autorul colecţiilor. Alături de Ioan Grămadă este tovarăşa sa de viaţă, Didina Grămadă. Ea i-a fost alături atât la găsirea exponatelor, la aranjarea lor, cât şi la conservarea obiectelor.  Pentru turiştii aflaţi în trecere, în gospodărie este înfiinţat şi un punct de informare şi documentare, unde se găsesc peste 2.000 de pliante, albume şi diverse alte suveniruri.

Silviu Buculei
REVISTA LUMEA SATULUI NR.  9, 1-15 MAI 2012

Vizualizari: 701


֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI