Imprimati articolul

Miţuitul mieilor

În campania de recoltare a lânii, pe lângă oile adulte şi berbeci, pot face obiectul tunsului şi mieii în primul an de viaţă, a căror lână nu şi-a încheiat ciclul complet de creştere (12 luni). Operaţiunea este cunoscută sub numele de miţuit, denumire ce provine de la cuvântul „miţe“ care se dă şuviţelor de lână incomplet formate.

Miţuitul se face în mod obişnuit la mieii în vârstă de 4-6 luni, din rasele cu lână lungă, dar şi la cei aparţinând raselor cu lână fină şi semifină obţinuţi din fătările de iarnă. În funcţie de condiţiile climatice ale ţării noastre, mieii se miţuiesc în a doua parte a lunii iunie şi începutul lunii iulie. Deoarece fibrele trebuie să aibă lungimea minimă de 4 cm pentru a putea fi valorificate corespunzător şi utilizate în industria textilă, tunsul se va face când lungimea lânii a depăşit 5 cm.

 Cantitatea de miţe ce se obţine variază între 0,5 şi 1,5 kg de la fiecare miel, în funcţie de rasă, vârstă, evoluţia creşterii şi dezvoltării animalelor până la miţuit. Lâna recoltată se livrează la preţul corespunzător clasei a II-a, iar depozitarea până la predare se face în magazie sau camere uscate, aerisite, pe rafturi distanţate la 0,5 m de perete.

Măsuri preventive

În cadrul unităţilor de îngrăşare, miţuitul precede totdeauna cu 2-3 săptămâni faza de finisare a mieilor. În general, miţuitul influenţează pozitiv creşterea şi dezvoltarea mieilor, precum şi producţia de lână în anii următori. Tunsul mieilor se face numai în zilele însorite, o vreme rece şi ploioasă favorizând în special îmbolnăvirile aparatului respirator. Pe lângă aceasta, tunderea mieilor uzi este contraindicată, deoarece umiditatea ridicată provoacă alterarea rapidă a lânii, prin încingere.

Din motivele expuse, este necesară pregătirea unor adăposturi în apropierea păşunii, unde mieii tunşi să poată fi adăpostiţi pe timp nefavorabil. Aceste adăposturi sau umbrare improvizate vor folosi în primele 5-7 zile după tundere şi pentru odihna mieilor la umbră, în orele când, din cauza expunerii la razele puternice ale soarelui, pot să apară fotodermatoze (leziuni ale pielii), care debutează prin semne generale ca prurit (mâncărime), nelinişte, febră, anorexie (lipsa poftei de mâncare), constipaţie sau diaree. Miţuitul executat mai târziu, în lunile august-septembrie, nu este indicat. Deşi se obţine o cantitate mai mare de lână, mieii intră în iarnă cu lâna prea scurtă, ceea ce afectează dezvoltarea lor ulterioară.

Desigur, miţuitul nu mai prezintă un interes economic, pentru simplul motiv că în România lâna nu mai are căutare. Cum tunsul oilor, înainte de toate, reprezintă o necesitate biologică, oierii sunt în situaţia de a căuta debuşee situate în afara industriei textile: de exemplu, construcţiile şi termoizolaţiile. Această oportunitate rămâne, totuşi, un deziderat. Deocamdată, crescătorii de oi încearcă să se echilibreze financiar pe seama brânzeturilor, a căror preţ depăşeşte cu mult puterea de cumpărare a omului de rând.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2009

֩ Comentarii