Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Minunata icoană de la Ghighiu

Povestea Mănăstirii Ghighiu este, poate, uşor altcumva decât cele ale altor sfinte lăcaşuri de cult de pe la noi. Zbuciumată i-a mai fost soarta, multe au mai fost loviturile care au plesnit-o, multe şi caznele la care a fost supusă. Foc, cutremur, bombardament... Şi, totuşi, mai ceva ca pasărea Phoenix, azi mănăstirea e în picioare. De fapt, se spune că ea fiinţează pe locul pe care l-a arătat pentru construirea ei, păşind discret, chiar Maica Domnului, care i s-a arătat logofătului Coresi. Şi, ca să întregim tabloul, la Ghighiu există o icoană făcătoare de minuni. Ea o reprezintă pe Maica Domnului Sirianca, având şi Pruncul în braţe.

Maica Domnului Sirianca

Mănăstirea Ghighiu pare, indiferent de anotimp, raiul pe pământ. Parcă nu pătrunde dincolo de zidurile ei nimic din zbaterea lumii înconjurătoare, nimic din necazurile oamenilor care vin aici să găsească alinare, nimic din cotidianul copleşitor.
Mereu e atât de multă lume aici... Numerele maşinilor din parcarea întinsă pe vreun kilometru trădează credincioşi din toată ţara, fără deosebire. Te uiţi la curtea mănăstirii, la chilii, la biserică, te uiţi la toate. Nimic, dar absolut nimic nu e altfel decât la alte mănăstiri. Tot puhoiul ăsta a venit pentru icoană. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Ai senzaţia că Măicuţa Domnului te-a descoperit printre credincioşi şi, într-un fel aparte, îţi zâmbeşte. Privirile Fecioarei par să stea agăţate de tine. Când ajungi mai aproape de icoană, descoperi că pictura e total diferită de toate picturile ortodoxe, care o reprezintă pe Maica Domnului. Obrazul nu-i e, ca în celelalte, alb, diafan, aproape pal, ci întunecat, închis spre negru, pălit de vântoasele Siriei, dar şi de şiroaiele grele de lacrimi. Pentru că icoana făcătoare de minuni de la Ghighiu a fost adusă, cu ani în urmă, din Siria.

Apa de sub paşii Fecioarei

De fapt, nu întâmplător a ajuns icoana lângă Ploieşti, la Ghighiu. Ea singură, după cum spun măicuţele, a cerut special din Siria să vină în acest loc. A fost adusă în 1958 de către episcopul Vasilios Samaha, care, după ce a dăruit-o mănăstirii, a început să plângă şi să-şi ceară iertare Măicuţei Domnului că a trebuit s-o ia din biserica în care se afla şi s-o aducă aici. Dar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu mai suportase necredinţa şi răutatea oamenilor de acolo şi s-a arătat în vis episcopului, cerând să fie scoasă şi dăruită măicuţelor de la Ghighiu. Vă amintesc despre apariţia Maicii Domnului aici, în urmă cu mai bine de patru secole. Se spune că mănăstirea veche luase foc. Lumea fusese copleşită de întâmplare. Şi, într-o zi, pe locul bisericii, s-a ivit Maica Domnului şi l-a îndemnat pe logofătul Coresi să ridice acolo un sfânt lăcaş. Lucru pe care acesta l-a şi făcut. Se mai povesteşte că, unde a călcat Fecioara, a ţâşnit un izvor cu apă rece şi bună, cea mai bună din toată Ţara Românească. Este şi motivul pentru care la Ghighiu există şi hramul Izvorul Tămăduirii. Dar mănăstirea aceea n-a rezistat prin timp. Au venit pe rând cutremure, incendii, bombardamente şi ea a căzut, pradă intemperiilor de tot felul. Însă, iar şi iar, a fost refăcută.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2010

Vizualizari: 1055



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI