Imprimati articolul

Mare atenţie la reducerea pierderilor de apă din sol!

Pământul a intrat în iarnă secătuit de apă. Zăpada căzută a refăcut o parte din deficitul de apă, dar a fost insuficientă şi neuniform repartizată pe teren, mai ales din cauza viscolului.
De aceea, în această perioadă principala preocupare a agricultorilor ar trebui să fie reprezentată de întreprinderea tuturor măsurilor care să asigure reducerea pierderilor din puţina apă acumulată în sol.

Căile de pierdere a apei

Principala modalitate de pierdere a apei este evaporarea la suprafaţa solului care poate ajunge la 30-50% din precipitaţiile căzute, factorii determinanţi fiind:

- lucrarea solului cu unelte necorespunzătoare care produc răscolirea pământului şi denivelarea suprafeţei;

- lucrarea solului în afara momentului optim, când este prea umed şi scoate curele sau prea uscat şi scoate bolovani. Acesta necesită mai multe intervenţii pentru mărunţire şi nivelare, cu care ocazie din nou se pierde apă, iar în final, fiind pulverizat, la prima ploaie se formează crustă care, din nou, pierde apă;

- semănatul culturilor fără a realiza o densitate corespunzătoare şi uniform repartizată pentru a ocupa terenul duce la pierderi de apă prin evaporare. De exemplu, la porumb, cu 4 plante/mp se pierd 114 mm, iar la 7 plante/mp se pierd doar 82 mm.

Pierderile de apă au loc şi prin scurgeri la suprafaţa solului. Acest fenomen poate avea loc pe suprafeţele cu o anumită înclinaţie şi când solul, la topirea zăpezii, este îngheţat. Trebuie luate din timp măsuri ca solul să fie afânat pentru a permite infiltrarea apei şi să fie cât mai nivelat pentru a nu permite formarea de crovuri în care bălteşte apa. Pe suprafeţele în pantă lucrările solului trebuie efectuate numai paralel cu curbele de nivel.

Pierderi de apă se mai înregistrează şi prin infiltrarea în adâncime, peste 1,5-2 m, unde rădăcinile principalelor plante nu pot ajunge. Acest fenomen are loc, de regulă, pe solurile uşoare, însă prin anumite măsuri acestea se pot ameliora. Aplicarea de îngrăşăminte organice şi îmbogăţirea solului în humus determină menţinerea apei la nivelul rădăcinilor, deoarece 1 g de humus poate reţine 3-5 g de apă.

Buruienile sunt mari consumatoare de apă. Ele folosesc de 2-3 ori sau chiar de 4 ori mai multă apă decât plantele de cultură, motiv pentru care trebuie combătute imediat ce apar, când nu au apucat să consume prea multă apă. Distrugerea buruienilor se face pe cale chimică sau prin prăşit, cu menţinerea resturilor vegetale la suprafaţa solului. Acestea pot constitui un mulci care se opune la pierderea apei din sol.

În sfârşit, o mare cantitate de apă din sol este consumată de plantele de cultură în procesul de transpiraţie. Dar aceasta nu este pierdere, ci un consum productiv. Trebuie să facem în aşa fel încât cea mai mare parte a apei din sol să fie destinată acestui consum care însă poate fi şi el raţionalizat astfel încât cu mai puţină apă să realizăm recolte mai mari. Vom reveni asupra acestui aspect.

Cum reducem pierderile?

Lucrarea de prăşit superficial şi cu organe plate care nu răscolesc pământul reduce pierderile de apă prin evaporare. De exemplu, la porumbul neprăşit s-au pierdut 4,9 mm/zi, iar la cel prăşit doar 1,8 mm/zi.

Printr-o fertilizare echilibrată se pot reduce pierderile de apă deoarece o soluţie mai concentrată a solului pierde mai puţină apă.

Existenţa unor perdele forestiere de protecţie care ar domoli viteza vântului ar reduce foarte mult pierderile de apă din sol. De exemplu, vântul puternic poate provoca pierderi de apă de 10-15 ori mai mari.

Prof. dr. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2012

֩ Comentarii