Imprimati articolul

Mănăstirea Humorului, cu cele 40 de pensiuni

Un ţinut al mănăstirilor pictate, al peisajelor naturale de o mare frumuseţe, al tradiţiilor, al bunei cuviinţe, al ospitalităţii, iată câteva dintre argumentele care atrag numeroşi turişti români şi străini în „Dulcea Bucovină“. Cu toată criza, ca în fiecare vară, uliţele satului Mănăstirea Humorului sunt pline de maşini cu numere româneşti şi străine.

Prima şi cea mai de fală

Poposim la pensiunea Casa Ancuţa. E ora prânzului, „aveţi soacre tari“, glumeşte stăpâna casei, doamna Elena Condrea. Cei 11 turişti sunt aşteptaţi cu ciorbă acrită cu „borş de putină şi neapărat cu leuştean, răcitură de pasăre, plăcinte poale-n brâu, toate ca în Bucovina, în afară de vin, adaugă gospodina, pe care-l aduc tot dintr-un loc binecuvântat, Huşi“.

„În 1994, îşi aminteşte doamna Lenuţa, cum o alintă cu drag turiştii, un prieten din Iaşi m-a rugat să găzduiesc câţiva medici francezi. Am acceptat, mi-a plăcut şi am început să primesc vară de vară oaspeţi, cei mai mulţi străini.“ „Cum v-aţi făcut cunoscută?“ „Din gură-n gură, cum se spune, vine răspunsul. Îndrăgostiţi de frumuseţea meleagurilor acestea şi mulţumiţi de «tratament», francezi, americani, japonezi, nemţi, ba chiar şi mexicani, au revenit la noi recomandându-ne şi prietenilor. Toţi cei care îmi calcă pragul casei îmi rămân prieteni, primesc scrisori şi, iată, câteva fotografii pe care le-am primit de la un grup de francezi pe care i-am îmbrăcat în costume naţionale şi pe care i-am învăţat «să joace» ca în Bucovina.“

Sigur, e multă muncă „dacă ţii la blazon“ şi e multă cheltuială. Mereu câte ceva de făcut: o nouă sufragerie, mobilă, băi în fiecare cameră etc. Altă-dată, îmi spune stăpâna casei, statul acorda oarece sprijin pentru dezvoltarea agroturismului, acum, ca mai peste tot, şi noi, cei care încercăm să valorificăm condiţiile pe care ni le-a dat Cel de Sus, am fost uitaţi.“

O viitoare staţiune turistică

„Pensiunea la care aţi fost, ne spune domnul Cătălin Tomaşciuc, primarul comunei, este una dintre cele peste 40 care au luat fiinţă în ultimii ani. Şi dacă la acestea mai adăugăm alte patru care se construiesc cu fonduri europene, putem afirma că agroturismul tinde să devină la Mănăstirea Humorului, dacă nu o industrie, măcar un mijloc important de valorificare a condiţiilor naturale de care dispunem, de dezvoltare a localităţii.“
Aflăm că numărul celor interesaţi de practicarea agroturismului este mai mare, cu atât mai mult cu cât, situată la doar câţiva kilometri de oraşul Gura Humorului, care oferă condiţii deosebite pentru practicarea sporturilor de iarnă şi petrecerea timpului liber, comuna Mănăstirea Humorului oferă linişte şi ospitalitate.

În aşteptarea investitorilor

„Aşteptăm, ne spune primarul, şi investitori, ca să spun aşa, serioşi şi din alte părţi, aşa am valorifica şi o parte din forţa de muncă din comună. Să nu uităm că la noile pensiuni e nevoie de bucătari, cameriste etc. Până atunci ne pregătim să asigurăm condiţii şi mai bune. Am depus un proiect prin care vrem să accesăm fonduri europene pentru deschiderea unui drum spre Mănăstirea Suceviţa. Ar însemna scurtarea distanţei între obiectivele turistice din zona Humorului şi această ctitorie a Movileştilor cu 40 de kilometri şi am reda circuitului turistic satul Poiana Micului din comuna noastră, o localitate vizitată până la război de mulţi turişti străini.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2010

֩ Comentarii