Imprimati articolul

MAMA

Când pruncul pe lume abia s-a ivit,
Spre cine-şi îndreaptă privirea?
Spre chipul acelei ce şi l-a dorit
Şi-l strânge în braţe cu drag infinit,
Cu cea mai adâncă iubire.

Odrasla-i fetiţă sau este băiat?
Nu are vreun rost întrebarea.
E cel mai scump dar, fără preţ, minunat,
Pe care Prea Bunul din cer i l-a dat
Cum dă crengii tinere floarea.

Şi ea l-a primit bucuroasă nespus,
Ca zorii a soarelui rază,
Şi-I roagă fierbinte pe Tatăl de Sus,
Pe Precista Maică, pe Fiul Iisus,
Să-i ţină odorul în pază.

Să-i deie o soartă de om norocos,
Să n-aivă vreo boală, vreo rană,
S-ajungă, ca-n basme, un brav Făt-Frumos,
Cu gânduri înalte, cu braţul vânjos,
Sau mândră ca o Cosânzeană.

Aceasta e MAMA, surori, fraţii mei,
Şi ce, oare, i se cuvine
Că ne-a zămislit, ne-a pus vieţii temei,
Se roagă la Cer din tot sufletul ei
S-avem parte numai de bine?

O floare frumoasă, ca semn c-o iubim
Cu dragoste neţărmurită!
De ziua ta, MAMĂ, degrabă venim
Să-ţi spunem din inimi că toţi îţi dorim
S-adaugi ani mulţi, fericită!

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2012

֩ Comentarii