Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Mai aproape de oameni, mai aproape de pământ

Cunoscută în această parte de ţară, Societatea Agricolă „Agroind“ din Berezeni Vaslui reprezintă o ilustrare a proverbului potrivit căruia „unirea face puterea“.

În ziua în care am ajuns aici, oamenii profitau de timpul bun, continuând lucrările specifice acestei perioade – finalizarea tăierilor la vie şi livadă, transportul în câmp al îngrăşămintelor naturale, fertilizarea cu îngrăşăminte chimice – bucuroşi că semnele arată un an bun.

Bucuros este şi preşedintele unităţii, domnul dr. ing. Toader Dima, care, aşteptând atât de necesara subvenţie la hectar, a aflat că principalul furnizor de îngrăşăminte, Combinatul Sofert de la Bacău, şi-a reluat producţia „în forţă“ şi livrează cantităţile solicitate de agricultori.

Faimosul Merinos de Suseni nu a murit

Fiu al locului, domnul Dima a revenit la Berezeni după cinci ani de la terminarea Facultăţii de Zootehnie, răstimp în care a funcţionat la fostul CAP Laza şi la IAS Vetrişoaia. Aici a lucrat cu prof. N. Pipernea şi cu marele cercetător Emil Ştefanache, cei care au creat linia de ovine Merinosul de Suseni.

Pasiunea pentru aceste animale a rămas, dovadă că teza de doctorat a domniei sale se intitulează „Performanţe productive ale populaţiei de Merinos de Suseni“, iar Agroind Berezeni este singura unitate din ţară unde se mai păstrează fondul genetic al acestei valoroase linii.

A revenit în satul natal în 1986 în calitate de preşedinte al CAP trimis, cum spune domnia sa, „în linia întâi“ pentru a reface sectorul zootehnic de aici. S-a apucat de treabă şi a obţinut rezultate bune pentru că, afirmă domnul Dima, „comuna noastră este un loc binecuvântat de Dumnezeu, ferită de calamităţi naturale, cu oameni harnici şi gospodari“. Berezeni era atunci una dintre unităţile etalon la nivelul Moldovei şi chiar al ţării. Se muncea din greu şi trebuie să vă spun că aici oamenii trăiau mai bine ca în alte părţi.

A biruit judecata dreaptă a oamenilor

- Ce s-a întâmplat după evenimentele din 1989?

- Ca peste tot, oamenii au vrut să redevină stăpânii pământului lor. Sigur, au existat şi unii care voiau să împartă averea CAP-ului, să distrugă ceea ce se făcuse cu trudă ani şi ani. Şi atunci, într-una din zilele lui martie 1990, ne-am adunat în sala Căminului cultural şi am avut curajul – deşi atmosfera era incendiară – să le propun oamenilor să nu risipim ce am adunat cu trudă, să păstrăm unitatea. Şi iată cum a apărut Agroind Berezeni.

Acum unitatea noastră deţine 4.200 ha de teren, din care 3.720 ha arabil şi irigate 1.400 ha, un sector zootehnic cu 350 taurine şi o mie de oi, o livadă de 35 ha, circa o sută hectare de vie. Prin munca oamenilor şi prin aplicarea unor tehnologii, aş zice performante, se obţin an de an producţii bune şi profitabile. În 2008, de pildă, s-au obţinut 4 t de grâu la hectar, 5 t la orz, 7 t la porumb, producţii bune la floare, la soia şi la celelalte culturi.

Răul vine de la piaţă

- Am înţeles, domnule Dima, că marea problemă rămâne valorificarea producţiei.

- Cu eforturi mai mari s-ar putea obţine recolte mai bune, dar ce faci cu producţia? E o întrebare al cărei răspuns s-a concretizat în ceea ce priveşte laptele, prin amenajarea unei fabrici de procesare.

Din păcate, cu banii primiţi pentru telemea, smântână etc. nu am acoperit nici preţul de producţie. S-a renunţat, şi acum laptele este preluat de un mare procesator. A fost doar o rezolvare, pentru că alte produse nu-şi găsesc desfacere.

În magaziile unităţii aşteaptă cumpărători peste 2.500 t de grâu pentru că preţul pe care îl oferă angrosiştii nu depăşeşte... 45 de bani pe kilogram. Ştim că există o bursă a cerealelor la Londra sau mai ştiu eu unde, la noi însă fiecare se descurcă cum poate şi totdeauna agricultorul pierde.

Fondurile europene nu mai sunt sigure

- Cum adică nu sunt sigure, atât timp cât ele sunt reglementate prin norme precise şi posibil de respectat…?

- Agroind Berezeni a beneficiat în cadrul măsurii privind dezvoltarea exploataţiilor agricole de un proiect în valoare de 400 mii euro cu care s-au achiziţionat tractoare şi utilaje agricole. În 2008, unităţii i s-a mai aprobat un proiect de 1,5 milioane euro. Din păcate însă, când am apelat pentru deschiderea finanţării am fost refuzaţi de BRD, banca cu care lucrăm de aproape 20 ani. Este clar că BRD este mai interesată acum să strângă bani decât să împrumute. Oricum, noi am trimis studii de fezabilitate la alte două bănci şi sper să rezolvăm această problemă.

Nădejdea stă în tineri

- Prima impresie este că la Berezeni predomină forţa de muncă tânără.

– O dată pe lună – şi, dacă este necesar, şi mai des – Consiliul de administraţie al unităţii, format din 13 gospodari, la care se adaugă inginerii, pune treburile la cale.

Specialiştii sunt, toţi tineri – inginerul-şef Sorin Tălmaciu a terminat facultatea de câţiva ani odată cu soţia sa sau inginerul zootehnist. De altfel, mai toţi cei o sută de salariaţi, lucrători în zootehnie, mecanizatori şi alţii sunt sub 35 de ani. Vrem să ajutăm tinerii care vor să facă agricultură. Avem deja familii de specialişti care au reînviat o ocupaţie de tradiţie altădată la Berezeni – legumicultura.

Am hotărât să subarendăm suprafeţe de teren tinerilor care vor să facă zootehnie, cu atât mai mult cu cât subvenţia pentru fermele de semisubzistenţă constituie un stimulent. Avem nevoie de tineri calificaţi. Altădată, un mecanizator era pregătit într-o şcoală profesională timp de trei ani. Acum acestea nu mai există şi, iată, am fost nevoit să dau un tractor ultramodern Valtra pe mâna unui tânăr, absolvent de 10 clase. Noroc că tractorul execută aproape singur toate operaţiile.

În încheiere, le spun celor tineri că îi aşteptăm acasă!

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2009

Vizualizari: 1521



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI