Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Livezile în timpul iernii

Starea de repaus a pomilor fructiferi reprezintă o reacţie de adaptare a acestora la condiţiile nefavorabile din timpul iernii. În momentul îngălbenirii şi căderii frunzelor, pomii întră în perioada de repaus. Acest moment este precedat de o migraţie a rezervelor de azot, fosfor şi a compuşilor hidrocarbonaţi din frunze şi celelalte organe.

La măr şi păr, în funcţie de soi, temperatură şi umiditate, pomii pot intra în repaus la sfârşitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie.

Dacă în anii cu temperaturi deosebit de blânde, în cursul lunilor noiembrie şi decembrie se poate observa, la unele soiuri de măr şi la sâmburoase, o continuare vizibilă a creşterii primordiilor florale, în anii în care gerurile puternice survin în luna decembrie sau chiar noiembrie poate exista pericolul ca pomii să nu fie bine pregătiţi pentru intrarea în iarnă şi să survină îngheţarea mugurilor sau a lăstarilor anuali.

Atenţie la sensibilitatea soiurilor !

În condiţiile ţării noastre, în mod frecvent se înregistrează pierderea mugurilor de rod şi chiar dispariţia prematură a pomilor, mai ales la speciile cais şi piersic, urmate de păr, prun, cireş, măr.

La cele două specii (cais şi piersic) sensibilitatea mugurilor de rod creşte paralel cu gradul de dezvoltare şi poziţia lor în coroană. Astfel, mugurii de pe ramurile mai groase sunt mai rezistenţi decât cei de pe ramurile subţiri, iar cei situaţi la baza coroanei sunt mult mai afectaţi decât cei situaţi la vârful coroanei.

La cais, rezistenţa maximă o au mugurii floriferi, rezistând până la -14°C, perioadă ce coincide cu luna noiembrie, iar la finele acestei perioade, până la -22…-25°C, mai precis a doua parte a lunii decembrie sau începutul lunii ianuarie.

Piersicul este, de asemenea, o specie sensibilă la ger, primele vătămări ale mugurilor putând fi semnalate imediat după căderea frunzelor, mai cu seamă când survin geruri bruşte, la sfârşit de octombrie sau început de noiembrie.

Dacă gerurile survin treptat şi pomii se găsesc în repaus adânc pot rezista în funcţie de soi până la -23…-24°C. De asemenea, mugurii situaţi în vârful ramurilor lungi de piersic prezintă o rezistenţă mărită faţă de cei de la mijloc sau decât cei de pe formaţiunile fructifere mai scurte.

La prun s-a observat o corelaţie pozitivă între rezistenţa mugurilor la gerurile de iarnă şi precocitatea căderii frunzelor. Rezistenţa mugurilor este strâns legată de intrarea şi ieşirea din repaus a soiurilor, mai târziu ieşind din starea de repaus soiurile provenite din specia Prunus domestica.

La vişin, rezistenţa la ger şi iernare a mugurilor de rod depinde de gradul lor de diferenţiere, cei aflaţi într-un grad mai înaintat de diferenţiere putând fi afectaţi de temperaturile negative de la începutul iernii, cu atât mai mult de cele survenite la sfârşit de toamnă.

Speciile de măr şi păr au ţesuturile mai adaptate la temperaturile din timpul iernii, dar s-a constatat că, în anii cu temperaturi foarte scăzute pe o perioadă mai lungă de timp, soiuri din specia păr pot fi afectate, mugurii floriferi pierind într-o proporţie apreciabilă.

Ing. Georgeta CEPOIU,  OJCA Vrancea
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

Vizualizari: 815



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI