Imprimati articolul

Legumicultorii din Matca îşi deplâng soarta

Ne-am pus de multe ori întrebarea noi, producătorii agricoli, dacă România este cu adevărat în Europa. Poate părea paradoxală afirmaţia, însă ceea ce se petrece – şi ne referim aici strict la domeniul legumiculturii, care ne interesează – pare mai degrabă să infirme poziţia noastră de ţară membră a Uniunii Europene.

Încurajarea formelor asociative a fost sloganul imperativ vehiculat mult prea des în ultima vreme. Conştiinţa că numai împreună, uniţi, ne vom putea face auziţi, „presiunea“ din partea UE, promisiunea de sprijinire sunt câteva dintre motivele care ne-au determinat să ne constituim în grupuri de producători. Contrar aşteptărilor însă, noi nu mai avem timp pentru legumele noastre, ci trebuie să ne plimbăm între Ministerul Agriculturii şi cel al Finanţelor, pentru a reuşi să evităm falimentul.

Principalele impedimente

- Lipsa unei politici care să protejeze produsele agricole pe care putem să le asigurăm. În loc să fie sprijiniţi producătorii autohtoni, asigurând astfel absorţia unei mari cantităţi de forţă de muncă, aducând venituri la bugetul de stat, promovând produse de calitate şi sănătoase, sunt acordate facilităţi importurilor de legume, care fac concurenţă nejustificată produselor româneşti. Mai nou, acestea sunt scutite de la plata taxelor vamale sub pretextul că vin din Uniunea Europeană.

- Legislaţia ambiguă, stufoasă, ce favorizează proliferarea unui lanţ birocratic nejustificat şi ineficient. Or, această tracasare este o mare consumatoare de timp şi de bani. Disensiunile între Ministerul Agriculturii şi Ministerul Finanţelor nu fac decât să frâneze activitatea noastră.

- Fiscalizarea excesivă. Nu suntem adepţii ideii că nu trebuie să plătim impozite pentru că şi noi avem nevoie de spitale curate şi de şcoli bine dotate în care să înveţe copiii noştri. Însă modul în care este văzută şi practicată această impozitare este unul abuziv cel puţin în zona noastră.

Plătim atât impozit pe terenul agricol cât şi pe suprafaţa de solarii în sistem irigat, deşi singurul sprijin de care am beneficiat a fost cel de minimis acordat în 2009 pentru 2008, deşi culturile practicate în solarii de lemn nu pot fi asigurate. În condiţiile asocierii în grupuri de producători intervin alte forme de impozitare, impozitul pe profit agricol de 2% şi impozitul forfetar.

Este ilogic să acorzi o măsură de sprijin unui producător, să-l monitorizezi timp de 3 ani pentru a vedea dacă s-a dezvoltat prin reinvestirea profitului şi în acelaşi timp să-i pui în spate impozite peste impozite. Cum să fie posibilă dezvoltarea? Nu avem nici măcar posibilitatea accesării unor credite bancare cu dobânzi minime, de 3-4%  aşa cum se practică în alte ţări europene. 

De ce se urmăreşte doar fiscalizarea producătorilor, iar cei care cumpără şi desfac în pieţele publice nu plătesc decât taxă pe tarabă, deşi prestează o activitate de comerţ?

- Lipsa unei pieţe de desfacere. În momentul de faţă, producătorul român nu are acces în supermarket-uri din cauza condiţiilor extrem de dure impuse, dar nici în piaţa acaparată de bişniţari şi de tot soiul de intermediari. Pentru că nu beneficiem de sprijin pentru activitatea de ambalare şi etichetare, nu suntem competitivi comparativ cu importatorii şi, inevitabil, ajungem să ne vindem marfa intermediarilor, cei care dictează preţul, se îmbogăţesc rapid, prin prea puţină muncă, cei din cauza cărora statul pierde enorm de multe venituri la buget.

- Formele asocative tind să se facă cunoscute, însă nu au şanse de reuşită atâta vreme cât nu beneficiază de măsuri de sprijin autentice şi nu sunt scutite temporar de plata impozitului pe profitul reinvestit. Ele nu se situează pe poziţii de egalitate cu „coloşii agricoli“, nici din perspectiva facilităţilor financiare, nici a accesului la creditare minimă, nici a primirii de subvenţii. Culturile în solarii încălzite cu rumeguş nu beneficiază de subvenţii pentru încălzire, precum cele din serele încălzite cu gaz sau alţi combustibili, de parcă rumeguşul nu ar costa bani!

Consiliul de administraţie al Grupului de Producători „Legume-Fructe Matca“
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2010

֩ Comentarii