Legumicultorii din Matca învaţă şi din modelul francez

La Matca, în judeţul Galaţi, a avut loc manifestarea cu tema „Organizaţii profesionale agricole şi relaţiile acestora cu instituţiile publice şi europene“. Sufletul discuţiilor şi cel care a avut şi iniţiativa acestei întâlniri a fost Mircea Croitoru, preşedintele Grupului de Producători Legume Fructe Matca, un om înflăcărat, care de luni bune se zbate să obţină recunoaşterea acestei forme de organizare. Pe lângă membrii grupului, la discuţii au participat şi numeroşi legumicultori din judeţul Galaţi.

Lor li s-au adăugat europarlamentarul gălăţean Constantin Dumitru, membru în Comisia de Agricultură şi directorul executiv al FNPAR, Dan Botănoiu. Invitatul special al reuniunii a fost Jean Rozand, fermier francez ce a condus timp de cincisprezece ani o cooperativă legumicolă, în prezent colaborator FNPAR. Domnia sa a venit să le împărtăşească legumicultorilor câte ceva din experienţa sa, de peste 40 de ani, în domeniul formelor de organizare.

Aflat la cea de-a treia vizită la Matca, europarlamentarul Constantin Dumitru a fost primul din seria celor care i-au sfătuit, din nou, pe producători să se asocieze şi să nu se mai lase conduşi de zicala „să moară şi capra vecinului“. Dumnealui le-a mai dat asigurări că se va implica în găsirea unor resurse pentru crearea unor depozite regionale de stocare a fructelor şi legumelor, dar şi a unor silozuri pentru cereale.

Constantin Dumitru este responsabil din partea Parlamentului European în ceea ce priveşte proiectul de recunoaştere a produselor tradiţionale româneşti, dar şi cu măsurile de promovare a acestora.

Tot dumnealui este cel care a depus amendamente la programul „Legume şi fructe în şcoli“, prin care se cere, acolo unde este posibil, ca acestea să fie din producţie internă. El este cel care a solicitat şi modificarea legislaţiei prin care firmele aflate în reorganizare sunt scutite de TVA, datorită căreia se face concurenţă neloială produselor româneşti, „pentru că în vestul ţării au loc importuri masive prin firme aflate în reorganizare care nu plătesc TVA, dar vând la preţuri mari“, spunea europarlamentarul.

Discursul europarlamentarului nu i-a încălzit prea mult pe legumicultori, căci ei doreau să audă mai multe despre ce s-a făcut în ultimii ani pentru a sprijini legumicultura, în special culturile în solarii care până anul acesta nu au beneficiat de nicio subvenţie.

„La nivel de cultură mare ne cam dăm seama şi noi ce se întâmplă. Toate subvenţiile sunt făcute cu dedicaţie. E drept, noi avem suprafeţe mici, dar ele cer investiţii mari. Cu toate astea, nu am beneficiat de niciun sprijin.De aceea judecăm astăzi tot ce înseamnă guvernarea în agricultura ultimilor 20 de ani. Toţi cei care au venit la putere au dat vina pe guvernele din urmă, dar nimeni nu a făcut nimic să schimbe cu ceva situaţia“, susţine Petrică Pohrib, unul dintre legumicultori.

El a cerut ca, pe viitor, să se facă mai mult lobby pentru fructele şi legumele româneşti. Găsirea unor măsuri de protecţie faţă de marfa care se aduce din afară, măcar cea din ţările non UE, cum este Turcia, este o altă doleanţă a legumicultorilor din Matca. „A ajuns la urechile noastre faptul că tiruri întregi de fructe şi legume vin din Turcia fără factură şi, în condiţiile acestea, în care nu se plăteşte nici TVA nici impozit pe profit, e normal să vândă cu 30% mai ieftin ca mine. Eu cum să mai rezist? se întreabă, pe bună dreptate, Petrică Pohrib.

De altfel, legumicultorii din Matca au declarat că tocmai această piaţă neagră nu le-a dat lor voie să se dezvolte. „Evaziunea fiscală este un factor perturbator al pieţei, pentru că un fir de tomate intră pe factură şi 20 fără. Noi nu facem altceva decât să umplem buzunarele băieţilor deştepţi“, a mai adăugat Mircea Croitoru, preşedintele grupului de producătotor.

Tot el a adus în discuţie şi problema subvenţiilor care se dau pentru producţia obţinută în sere. „Anul trecut i-am vândut unui proprietar de seră legume obţinute în solarul propriu. El le înregistra în firmele lui şi lua subvenţie la valoarea producţiei comercializate, pentru marfa mea“, a mai adăugat el.

O intervenţie aparte a fost aceea a domnului Dan Botănoiu, director executiv al Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România. În deplin consens cu producătorii în ceea ce priveşte faptul că legumicultura şi pomicultura sunt defavorizate el a subliniat că pentru acestea sectoare nu există măsuri şi instrumente financiare de sprijin, similare cu cele pentru alte culturi.

Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care produsele noastre nu pot fi competitive pe piaţa internă şi externă. „Chiar subvenţia pentru producătorii de legume este dezechilibrată, înclinând pentru producătorii în sere“, spunea directorul FNPAR.

El a ţinut însă să adauge faptul că viticultura, invocată adesea de legumicultori ca fiind domeniu favorizat, sprijinit substanţial, se bucură de aceste favoruri deoarece viticultorii sunt mult mai bine organizaţi şi puşi la punct.

Dumnealui le-a vorbit legumicultorilor şi despre calitatea îndoielnică a produselor agricole care intră în ţara noastră, susţinând faptul că graniţele ar trebui să fie atent controlate din punctul de vedere al calităţii, indiferent că este vorba de schimbul comercial dintre ţările membre UE sau de importul din celelalte ţări din Europa.

Referitor la ceea ce stă în puterea legumicultorilor să facă, domnul Botănoiu a ţinut să le atragă atenţia că se impune adoptarea unui proiect prin care fiecare comună să îşi aleagă câţiva oameni care să-i reprezinte imaginea. Asta în contextul în care individualismul predomină în rândul legumicultorilor, aceştia spunându-şi păsul de cele mai multe ori pe la colţuri, singurii avantajaţi în aceste condiţii fiind speculanţii.

Domnul Jean Rozand vine în România de mai bine de zece ani. Sinceră să fiu, l-am apreciat pentru compasiunea pe care o arată faţă de fermierii români şi problemele lor, dar şi pentru modul în care îi încurajează de câte ori le calcă pragul. „El vorbeşte mai mult şi mai frumos despre ţara noastră decât o fac mulţi conaţionali de-ai noştri”, ne spunea domnul Botănoiu, cel care l-a cunoscut în urmă cu mulţi ani şi care a iniţiat de altfel acest schimb de experienţă între fermierii noştri şi cei din Franţa.

La întâlnirea de la Matca, domnul Rozand şi-a început optimist istorisirea, spunându-le legumicultorilor să nu dispere, că nici în Franţa lucrurile nu au stat mai bine la început. E drept, acest început e plasat cu multe decenii în urmă, ţinem să adăugăm noi. „Agricultura la noi este bine organizată acum, pentru că s-a pornit de jos, de la fiecare fermier din fiecare comună.

Fermierii din cele 36.000 de comune existente în Franţa s-au unit pentru a crea asociaţii, al căror prim rol a fost acela de a asigura culturile agricole“, spunea domnul Rozan. Cu timpul, aceste forme de organizare au continuat pentru că şi ei aveau aceeaşi problemă ca în România cu vânzarea produselor agricole şi astfel au apărut cooperativele de comercializare.

Guvernul a susţinut mult înfiinţarea Camerelor agricole, iar acestea au în componenţa lor fiecare sector: legumicultură, cereale şi creşterea animalelor. Camerele agricole au fost create de agricultori, pentru agricultori, din dorinţa de a disemina informaţiile de jos în sus.

Ele au în prezent activităţi extrem de diverse, de exemplu proiecte individuale, colective la nivel de cooperativă, consultanţă gratuită pentru fiecare agricultor. Prin Camerele agricole agricultorii sunt acum reprezentaţi la toate nivelele posibile.

Domnul Rozan a conchis că modelul francez al Camerelor de agricultură poate fi utilizat cu succes în România.

Cei prezenţi la dezbatere au împărtăşit opiniile domnului Rozan, dar au fost de părere că agricultorii noştri nu sunt pregătiţi pentru acest mod de funcţionare a lucrurilor. În sate, pe lângă individualismul specific românului care nu vrea să se asocieze, se mai întâlneşte un alt aspect: sunt oameni care nici nu ştiu să completeze o cerere.

În aceste condiţii se pare că nimeni nu s-a gândit la rolul pe care l-a avut Consultanţa Agricolă. Ba, mai mult, aceasta este o structură tot mai des criticată şi care se vrea oarecum înlăturată. E drept, iniţiativa înfiinţării Camerelor Agricole este una bună, dar ea trebuie să vină numai din partea fermierului.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu