Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

La poale de codru des

De la bun început, vă spun sincer, mă oftică pădurea! E umbroasă, umedă, rece, plină de tufişuri şi buruieni care pişcă, agaţă, plesnesc; de goange care mişună, înţeapă, ciupesc; de păsări care scârţâie, ţiuie, cârâie; de animale care te aleargă, te muşcă, te mănâncă, ca să nu mai vorbesc de sunetele terifiante, lugubre, sinistre care-ţi îngheaţă sângele în vine, ziua în amiaza mare, ca să nu mai vorbim de nopţile fără lună, în care foşgăie ielele, stafiile şi alte jigănii nocturne. Eu nu cred că pădurea-i frate cu românul! Păi ce frate e ăla, de-ţi bagă groaza în oase şi te îmbie ba cu urs nărăvit la carne, ba cu o haită de lupi amatoare de nădragi umpluţi?

De Paştele ăsta ploios am început să socotesc la rostul pădurii pe plaiurile mioritice. Suntem produsul etnic al plaiurilor natale? Suntem! Vezi Mioriţa, „pe un picior de plai...“. Pe cale de consecinţă, nu înţeleg de ce ne băşicăm că unii consolidează fundamentul etnic al naţiei, transformând pădurile în plaiuri. Punct. Ce pădure? Care pădure? Plai, domnule! El ne defineşte ca etnie!

Zice Romsilva că avem cam la 6,5 milioane de hectare de pădure, adică cca 3.000 de m2/cap de locuitor. La o densitate de 4.000 de copaci la hectar, revin 1.200 de copaci per capita. La o medie de vârstă de 70 de ani, fiecare dintre noi beneficiază de 17 copaci/an de viaţă. Păi suntem nababi, luaţi în parte şi cu toţii la grămadă, cu atâtea lemne! De ce ne plângem? De ce trebuie să ne înscriem şi noi, ca toată lumea, în sacrosancta minimală treime de suprafaţă acoperită cu păduri? Ba, după unii, ar trebui să ne apropiem de jumătate (45%)! Ce, 27% nu ne ajunge? Ce dacă suntem în urma Bulgariei (34%) şi Slovaciei (38%). Bine că le-am luat faţa la exploatare. N-o să poată ei tăia într-un veac cât am tăiat noi în două decenii. Ca să nu mai vorbim de austrieci! Cu cele 47% pădure, rămân în urma noastră cu 200 de ani.

Ce dacă prin împăduriri şi plantări de perdele agrosilvice am putea ridica producţia agricolă? Ce mare scofală? La grâu, în anii foarte secetoşi, se obţin în plus cam 30%; la porumb nu se trece de 35%; la sfeclă, hai, 40%; la floarea-soarelui şi orz, modest, până la 25%, iar la lucernă şi borceaguri, cu mare greutate, peste 35%. Şi unde? În cel mai cel grânar, pe cel mai cel pământ, în Bărăgan. Acu’, fie vorba între noi, ca să plantezi pădure îţi trebuie teren, gropi, puieţi, forţă de muncă. Pentru 100 de hectare de perdea e nevoie de 400.000 puieţi, 400.000 de gropi, 100 de cazmale, 100 de oameni.

De unde oameni? Pune costul puieţilor (salcâm 8.000 lei, stejar 32.000 lei, plop 200.000 lei). O lună de muncă 100.000, cazmale 3.000, cozile cazmalelor 2.000, lefurile şefilor şi ale şefilor-şefilor (+infinit). Cu valoarea terenului, nu-ţi intră suma pe socotitoare! Pentru ce? Pentru o mie de chile de grâu? Maximum 270 de euro! Aida de! După unii, perdelele agrosilvice stochează CO2. Cam cinci tone pe an, la 100 ha, la vârsta de 20 de ani. Ce dacă stochează? Să ne sufocăm două decenii, până când catadicseşte, ea, pădurea, să-l priponească?

Ce dacă perdeaua forestieră îmi reduce consumul de combustibil la lucrările solului? Fac agricultură conservativă, seamăn în mirişte şi reduc consumul fosililor!  Ce dacă reduce temperatura aerului din zonă cu 3°C? Iarna, câţi copaci ar trebui să ardem să ne încălzim?

Ce dacă opresc viscolul, o dată sau de două ori pe iarnă? Declarăm la UE suta de hectare în repaos şi ne aduce – nici mai mult, nici mai puţin – 13.000 de euro/an (la cursul zilei al subvenţiei pe suprafaţă!), suficient să plătim doi kilometri de deszăpezire la ăl mai al naibii asfaltangiu!

Ce dacă, sub coroane, radiaţia solară este mai mică cu 40%?  Păi de umbră avem noi nevoie când nu mai ştim cum să îndesăm soarele-n bec?  Ce dacă 25 m2 de coroană produc oxigenul necesar pentru un om/an şi ne consumă tot CO2-ul pe care-l expirăm? Nu produc nici măcar jumătate din oxigenul atmosferic (ăl mult 40%) şi populaţia e în creştere!

Ce dacă un copac fixează anual 180 de grame din noxele atmosferice (oxizii de sulf, de azot, fluor, clor, metan, etan etc.)? La cât dăm drumul în atmosferă, ne-ar trebui două planete de păduri şi de unde să le luăm?  Ar mai fi întrebări, dar nu-mi mai dă editorul spaţiu. Zice de consum de hârtie şi hârtia, copac este! Ecologistu’!

Gheorghe Socotitorul
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2012

P.S. Rog frumos pe domnul consilier privat al Ministrului Pădurilor să ferească articolaşul ăsta de ochii şefului. Nu de alta, dar îmi este teamă că noul ministru va anula toate autorizaţiile şi va sista eliberarea altora, de aici în două decenii, şi ce – Doamne, iartă-mă – facem cu locul I din Europa la tăieri, pe care-l deţinem cu atâta mândrie? Naţională şi interetnică, ca să zic aşa!
Acelaşi

Vizualizari: 518


֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI