Imprimati articolul

La Palas Constanţa au mai rămas doar speranţele

• Interviu cu dr. ing. Radu RĂDUCU, director general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas Constanţa, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas Constanţa este cea mai veche unitate de cercetare zootehnică din România. Este o instituţie ce ţine de domeniul public, dar fără finanţare de la Bugetul de Stat.

Aproximativ 80 la sută din fondurile pentru finanţarea activităţii de cercetare provin din proiectele câştigate la competiţiile  naţionale, organizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru Centrul de Management Programe şi prin Ministerul Agriculturii (Planul Sectorial de Cercetare). Aflat în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole, Institutul coordonează şi activitatea a cinci staţiuni de cercetare din ţară: Botoşani, Bacău, Caransebeş, Reghin, Bilciuleşti (Dâmboviţa).

Constrângerile vin din toate părţile

Rep.: Domnule director, care este situaţia acestor unităţi, ţinând cont de faptul că nu aveţi parte de finanţare bugetară?

- Unităţile sunt incluse în planul tematic rezultat din proiectele pe care le avem în derulare şi, în pofida greutăţilor, am reuşit să menţinem şi să dezvoltăm aceste staţiuni. Din păcate, există încă tendinţa ca numărul unităţilor de cercetare zootehnică şi agricolă să se reducă. Din aproximativ 120 unităţi de cercetare, care existau în anul 2000, mai sunt 60. A fost afectat, foarte puternic, ce aveam mai valoros: patrimoniul genetic animal şi vegetal.

Rep.: Cum s-a ajuns la această situaţie? A fost un moment când cineva s-a luptat pentru salvarea lor?

- Cineva, nu se ştie de unde, avea interesul să ne distrugă. Ar mai fi şi faptul că, în general, unităţile de cercetare au fost amplasate în zone care, în ultimii ani, au devenit foarte tentante pentru agenţii imobiliari! Şi nu orice agenţi. Citindu-le numele, îţi vine să intri în pământ de frică.

Se pare că de unii am scăpat şi tare am vrea să nu vină alţii şi mai hrăpăreţi. Singurul for care s-a luptat pentru menţinerea patrimoniului a fost Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, sprijinită necondiţionat doar de noi, cei din unităţile de cercetare. În aceeaşi măsură am fost surprins de dorinţa, încăpăţânarea, în unele cazuri, a Ministerului Agriculturii, în speţă a Agenţiei Domeniilor Statului, pentru reducerea numărului de unităţi şi a patrimoniului.

Rep.: S-a considerat cumva că putem prelua rezultatele cercetărilor din alte ţări?

- Este clar că nu poţi face un transplant de tehnologie sau de realizare genetică, de exemplu, din Franţa sau Anglia... Rezultatele cercetărilor din alte ţări, cu tradiţie şi mari succese, sunt însă sursa noastră de documentare.

Merinosul de Palas, mândria naţiunii

Rep.: Suntem într-un moment de bilanţ, domnule director. Vă propunem să consemnăm anii buni ai cercetării româneşti în acest institut.

- Să începem, neapărat, cu „Merinosul de Palas“, realizat în 30 ani de cercetare. Această rasă s-a extins în toată Dobrogea şi zona de câmpie a României. Să continuăm cu noile rase româneşti, specializate după zonă şi după potenţialul genetic al animalelor pentru producţia de carne şi lapte.

Linia de lapte Palas, o linie genetică specializată, care are la bază merinosul de Palas şi Frieze din Germania. Pentru dezvoltarea producţiei de carne şi de lapte s-a creat la Institut o linie cu prolificitate ridicată, în urma încrucişării oilor din rasa Merinos cu berbeci din rasa Romanov.

Aceste realizări au fost proiectate pentru pieţele din ţări ortodoxe şi ţările arabe. Datorită faptului că în jur de 70 la sută din carnea care se consumă pe piaţa UE este importată din Australia sau Noua Zeelandă, noi, Institutul, ne-am făcut o proiecţie privitoare la dezvoltarea acestui sector, prin prisma câştigului economic al producătorului. În această situaţie, prin proiectele noastre de cercetare, am început să creăm rase noi, româneşti, specializate pentru lapte şi carne. Pentru România este acum o oportunitate să poată aproviziona pieţele UE la preţuri foarte bune.

Rep.: Cum vedeţi viitorul Institutului?

- Nevoile ţării sunt atât de mari, încât este clar că nu putem fi ignoraţi. Proiectele despre care v-am vorbit, pentru crearea de noi rase şi pentru realizarea de noi tehnologii, sunt în derulare.

Ministerul Agriculturii a declanşat un plan de reabilitare şi modernizare a unităţilor de cercetare. Avem aprobat deja proiectul de reabilitare a sediului în care ne desfăşurăm activitatea. În decembrie 2008 am fost chemat la Bucureşti să iau avizul Consiliului Tehnico-Economic din Minister, pentru un studiu de fezabilitate privind reabilitarea biobazei animale. Este vorba de adică o investiţie de circa 30 miliarde lei vechi. Dacă aceste două obiective se vor realiza, avem motive de bucurie.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2009

֩ Comentarii