Imprimati articolul

La limita supravieţuirii

Cu ceva timp în urmă, am văzut la ştiri o întâmplare pe cât de tristă, pe atât de reală. Căţărat pe un stâlp de înaltă electricitate, un ursuleţ Koala părea să sfideze barierele oricăror temeri şi să dea omenirii o lecţie despre preţuirea naturii. Dincolo de această imagine neobişnuită există un lucru mult mai profund decât poate transmite ochiul camerei. Este drama multor animale sălbatice a căror habitate naturale au fost distruse, parcă doar pentru a hrăni egoismul nesfârşit al oamenilor.

Cu bună ştiinţă am tăiat păduri întregi, am vânat animale pentru a le purta blana sau pentru a ne satisface gusturile culinare excentrice. În inconştienţa noastră, nu ne-am întrebat niciodată cum ar fi pământul fără frumuseţea lui exotică. Poate că, privind spre măreţia naturii aşa cum este ea, sălbăticită şi încă plină de mistere, vom înţelege cât de mult am putea pierde încercând să o transformăm într-o lume supertehnologizată.

O listă înfiorătoare

Lista animalelor a căror existenţă este ameninţată este înspăimântător de lungă, aşadar haideţi să ne folosim raţiunea pentru a îndrepta un rău deja început.

Porumbelul pasager a reprezentat una dintre speciile cele mai numeroase printre păsări şi mamifere. Deşi în 1813 existau un miliard de porumbei pasageri, un secol mai târziu aceştia au dispărut definitiv. O altă vieţuitoare care a fost supusă extincţiei este pasărea dodo. Ultimul exemplar din această specie a dispărut în jurul anului 1681. Este drept că uneori învăţăm din greşeli, fapt dovedit şi de încercările de a înmulţi în rezervaţii condorul african şi vulturul pleşuv, specii ameninţate, de asemenea, cu dispariţia.

Papagalul din colivie

Ne bucurăm de candoarea lor, fără să ştim însă cât de mult rău facem populaţiilor de papagali. Dorinţa noastră de a îngrădi papagalii în micile colivii de apartament este o încurajarea a decimării speciei lor. Ursul Panda a suferit şi el din cauza omului. Este drept că astăzi mai există în China câteva exemplare, dar lupta pentru conservarea speciei este una acerbă.

Măcelul, până sus pe Himalaya

Nici măcar în zonele friguroase ale Himalayei animalele nu sunt în siguranţă. Leopardul zăpezilor sau irbisul este vânat în mod iraţional pentru blana sa, numărul acestora fiind din ce în ce mai mic.

Înzestraţi cu impunătoarele lor coarne de fildeş, din care ulterior se fac medicamente şi afrodiziace, elefanţii sunt fără milă măcelăriţi. Pe teritoriul Africii, în 1979 trăiau aproximativ 1,3 milioane de elefanţi, iar în 1989 mai existau doar 600.000 de exemplare, fapt care face dovada unui braconaj fără limite. În aceeaşi situaţie se află şi rinocerii. Astăzi mai trăiesc doar câteva sute de exemplare.

Nici în mediul marin lucrurile nu stau mai bine. Pentru pielea şi blana lor focile inelate au fost crunt persecutate, astfel încât, de la câteva sute de mii de exemplare, numă­rul lor a scăzut drastic la doar 10.000 de foci. Dispariţia focii călugăr, una dintre cele mai rare specii, este deja certă în unele zone.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR.15, 1-15 AUGUST 2009

֩ Comentarii