Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

La Curtici, în „paradisul legumelor“

În România, părerile legate de ideea asocierii sunt împărţite. Le-aţi putut citi de altfel de-a lungul timpului în paginile revistei noastre. Cei mai mulţi sunt de părere că, decât să te asociezi în sărăcie, mai bine rămâi singur. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. Există şi şansa reuşitei dar, ca în orice afacere, trebuie să ai curaj, încredere în ceea ce faci şi… ceva bani. Ioan Moţ, administratorul unuia dintre puţinele grupuri funcţionale din sectorul legume-fructe de la noi, Paradisul legumelor Curtici – Macea  (Arad), poate fi un exemplu, şi încă unul de succes, dacă luăm în calcul investiţiile făcute, dar şi cifra de afaceri realizată până acum.

În amintirea centrelor de achiziţii de altădată…   

Electronist de profesie, Ioan Moţ a fost nevoit să se reorienteze atunci când meseria sa nu mai avea căutare. Aşa a ajuns să preia de la părinţi o afacere specifică zonei, şi anume producerea legumelor. De altfel, bazinul Curtici-Macea este unul cu tradiţie în legumicultură. Aici se produce încă, atât în spaţii protejate cât şi în câmp, o gamă largă de legume, ponderea cea mai mare având-o însă tomatele. Pe vremuri, în zonă existau câteva centre de achiziţii care erau dirijate de Fruct Export Bucureşti. Un astfel de centru, cu o capacitate impresionantă, exista şi în Curtici, unde în plin sezon de vară se încărcau şi 100 de vagoane pe zi cu legume şi fructe. Practic, ideea grupului s-a născut din această amintire rămasă vie în memoria celui care, copil fiind, a crescut şi a primit o educaţie aleasă cu banii obţinuţi de părinţi din legumicultură.

Între timp, centrele au dispărut, iar producătorii, în loc să se ocupe de ce ştiau ei să facă mai bine, adică de producţie, au fost nevoiţi să deprindă tainele comerţului, să se lupte pentru un loc la piaţă şi să poarte tratative cu negustorii. Aşa se face că, în 1994, când de-abia se auzea de o lege a formării Grupurilor de Producători, în mintea câtorva legumicultori din zonă a încolţit ideea asocierii într-un scop comun, acela de a rezolva problemele dificile legate de desfacerea producţiei. În 2005 au reuşit să constituie din punct de vedere juridic grupul, să-l înregistreze, iar în 2006 au început să funcţioneze sub această formă de organizare.

Prea frumos să fie adevărat!

Momentul recunoaşterii grupului de către Ministerul Agriculturii se apropia. Paradoxal însă, deşi ideea asocierii a fost intens promovată şi mediatizată imediat după aderare, actele normative după care să funcţioneze o astfel de formă de organizare urmau să apară abia după un an de la apariţia primelor grupuri.  Hotărârea de Guvern cu referire la aceasta prevedea că, începând cu 2009, grupurile de producători recunoscute preliminar beneficiază, pe o perioadă de maximum 5 ani, de sprijin financiar în vederea constituirii şi facilitării activităţilor administrative, dar şi de subvenţionarea a 75% din valoarea investiţiilor prevăzute în planul de recunoaştere, în anumite condiţii.

Abia în 2010 au primit 10% din producţia valorificată şi sprijinul pentru investiţii,   460.000 euro în total. Aşadar, aşteptarea lor nu a fost în zadar, aceasta fiind dovada cea mai clară că un astfel de grup poate funcţiona. Grupul de la Curtici are în proprietate 280 ha, dar exploatează doar 100 ha. Aşadar, nici jumătate din suprafaţa pe care o deţine, şi asta din cauză că legumicultura presupune multă muncă manuală, dar şi investiţii în tehnologie. Din total, 20 ha sunt ocupate cu spaţii protejate şi restul culturi în câmp. În medie, un producător cultivă în jur de 3 până la 10 ha cu mai toate speciile legumicole pentru că, odată intrat într-un supermarket, trebuie să asigure aprovizionarea cu toată gama de legume, de la vinete şi ardei până la pepeni.

Probleme care dăinuie în timp

Marea durere e reprezentată de practicile supermarketurilor, văzute de producători ca un stat în stat. Unii respectă noile reglementări privind plăţile în interval de 12 zile de la preluarea mărfii, alţii nu.  Cu toate acestea, grupul de la Curtici livrează în general în supermarketuri, dar şi pe pieţele din Ungaria. Au mai avut cereri şi din Germania, dar deocamdată nu au logistica necesară pentru a face faţă pretenţiilor de acolo şi nici toate certificările care permit vânzarea la export.  Chiar şi aşa, cifra lor de afaceri s-a ridicat în 2009 la 250.000 de euro.

Depozitul, mândria producătorilor

Construit pe un teren aflat în proprietatea grupului, depozitul, în valoare de cca 600.000 euro, a fost realizat cu ajutorul unui credit. Acesta ocupă o suprafaţă de 1.000 mp şi este alcătuit din trei componente: două celule frig, o hală de sortare, ambalare, depozitare dotată cu sistem de climatizare şi o componentă administrativă. Capacitatea depozitului se ridică la 500 de tone, suficient pentru producţia realizată pe cele 50 ha de legume care necesită păstrarea pe timpul iernii. Uneori preiau marfa şi de la alţi producători din afara grupului. Un asemenea depozit implică însă o infrastructură adecvată, dar şi multe alte dotări: maşini de transport cu frig, containere, echipamente de sortat şi ambalat automate, inclusiv unul de şlefuit lubeniţe, investiţii pentru care ar mai putea beneficia de sprijin doar în următorii trei ani. Din 2013 însă vor mai putea investi, probabil, doar cât îi vor ţine propriile buzunare.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 14, 16-31 IULIE 2010

Vizualizari: 1847



֩ Comentarii

 
֠ 1.     zlate nicolae -- (16-July-2010 )
intrebare:ce perioada dintr-un an putetideservi supermarketurile din oradea arad si timisoara. daca nu puteti acoperi un an reconsiderati producerea depozitarea si aprovizionarea cu legume fiindca asfel nu faceti fata concurentei daca doriti sa faceti fata concurentei prin calitate , calitate si pret

֠ 2.     Ioan -- (17-July-2010 )
Cei din CURTICI sunt oameni harnici. Cred ca la sortimentul legumelor sunt ceva neclaritati. Din articol se deduce ca e o munca numai in sezon si cu legume de sezon. Numai ca anul are patru sezoane si trebuie acoperit cu produse ce se pot recolta tarziu, cand legumele proaspete isi incheie sezonul, putand fi pastrate peste iarna cum ar fi cele radacinoase si cele cu bulbi. In atare conditii consider ca depozitul nu va face fata daca se cultiva mai mult teren si mai multe sortimentei.

֠ 3.     Re: Ioan -- (17-July-2010 )
Cat priveste depozitul cred ca e neincapator pentru sezonul de iarna-primavara in perspectiva dublarii suprafetei cultivate daca nu se doteaza cu stelaje metalice pentru a se putea folosi containere suprapuse manipulate cu electrostivuitoare.. Trebuie si recolta conservata nu doar pastrata. Ma refer la castraveciori, varza, sfecla rosie, si la prelucrarea rosiilor in bulion sau pasta si a vinetelor. Surplusul recoltei de sezon trevuie procesat, conservat si pastrat pentru la iarna ca tocana de legume, boia de ardei.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI