Imprimati articolul

La Mănăstirea Maicii Domnului din Şelimbăr

De câţiva ani buni merg la hramul unei mănăstiri ortodoxe de stil iulian din preajma Sibiului. Situată pe apa Sevişului, în comuna Şelimbăr, nu departe de locul celebrei bătălii a lui Mihai Viteazu, Mănăstirea Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului s-a ridicat pe cheltuiala credincioşilor, începând cu anul 1999. În prezent funcţionează într-un Paraclis, pe măsură ce se înalţă clădirea în stil grecesc a mănăstirii.

Fiecare dintre cei 12 vieţuitori şi-a adus contribuţia la înălţarea ei alături de tânărul şi vrednicul stareţ PS Evloghie Nica. După ce a părăsit o promiţătoare carieră în fizică atomică, pe când urma să plece la masterat la Oxford, acesta s-a dedicat celor sfinte devenind călugăr. L-am găsit cu câţiva ani în urmă meşterind la repararea unui tractor şi m-am mirat: „Sunteţi egumenul mănăstirii!?“ Şi mi-a răspuns, zâmbind: „Sunt mecanicul mănăstirii.“

Cu vorba sa domoală şi înţeleaptă, dar şi cu fapta şi-a călăuzit întotdeauna păstoriţii şi aşa s-a cimentat aici un colectiv unit. Aşa s-a construit pe lângă mănăstire o seră de 400 mp şi două solarii, legumele rezultate fiind folosite pentru hrana obştii, dar şi parţial valorificate. Mănăstirea mai posedă şi ceva pământ arabil şi o fâneaţă. Carnea de porc, laptele şi brânza de oaie şi de vacă sunt de asemenea valorificate.

După hramul sărbătorit de curând şi în acest an s-a servit masa ca de obicei pentru cei câteva sute de enoriaşi participanţi în incinta serei printre tulpinile de tomate.

Am dorit să aflu de la PS Evloghie ce înseamnă monahia şi cine îi însufleţeşte pe aceşti dăruiţi ai Domnului nostru Iisus Hristos să trăiască rugându-se pentru mântuirea noastră, a tuturor. „Cei care vor să ştie, mi-a răspuns, să stea printre noi măcar o săptămână să se roage din zori şi până la miezul nopţii, să participe la Utrenie, să facă ascultare atât pe şantierul de construcţii, cât şi la lucrarea pământului, la îngrijirea animalelor şi iar să se roage continuu. Dacă vor avea tăria să o facă vor pricepe ce înseamnă să fii călugăr, căci monahii îşi propun să înlocuiască ceata îngerilor căzuţi.“

Trăind câteva zile printre monahii de la Şelimbăr am înţeles că osteneala, râvna şi smerenia sunt cele mai de preţ însuşiri ale călugărilor.

Un singur lucru şi-ar mai dori părintele stareţ: „Să ni se îngăduie să tragem curent electric, căci nu este aşa uşor să faci rugăciunea şi celelalte treburi ale mănăstirii la lumina lumânărilor sau, în cel mai fericit caz, la un generator de curent electric improvizat.“

Miron ŞTEFĂNESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2011

֩ Comentarii