Imprimati articolul

IZBICENI, o părticică de pământ românesc

Titlul, trebuie să recunosc, mi-a fost inspirat de cuprinsul unei pe cât de interesante, pe atât de complete lucrări monografice apărută sub semnătura colonelului în rezervă Lincă BELU. O carte ce cuprinde în paginile sale totul despre localitatea la care mă refer, o aşezare de oameni gospodari şi buni agricultori „cum nu prea vezi prin părţile locului“, ca să parafrazez un oltean. Istorie, tradiţie, modernitate. O triadă ce creionează viitorul prin prisma prezentului ancorat în trecut. Cam asta s-a dorit a se transmite prin lucrarea la care am făcut referire.

Revenind la Izbicenii de azi, localitate pe care am „călcat-o“ recent, cu prilejul workshop-ului organizat de revista Lumea Satului şi Radio Antena Satelor cu primarii şi specialiştii din judeţul Olt, nu pot trece la preocupările localnicilor fără a spune mai întâi câte ceva despre cel care păstoreşte aceste locuri: primarul Mircea VELICA.

Inginer agronom de profesie, dl Velica şi-a început meseria pe aceste meleaguri prin anii ’70, parcurgând în timp toate etapele profesionale şi administrative specifice structurilor agricole ale vremii. Am avut prilejul să-l cunosc, ba mai mult, să pătrund în secretele succeselor sale ca specialist, iar acum ca… edil-şef. Cum? Dându-i cuvântul şi incitându-l din când în când cu întrebări.

– Ocupaţia de bază a locuitorilor comunei – spunea printre altele domnia sa – este agricultura şi în special cultura legumelor, peste 90% din populaţie având această îndeletnicire. O importantă suprafaţă – cca 600 ha – se cultivă în spaţii protejate, unde se aplică cele mai avansate tehnologii. Am avut posibilitatea să vizitez ferme din America, Israel, Olanda, Italia, Franţa. Nu suntem cu nimic mai prejos decât ei în a face agricultură; un singur lucru ne deosebeşte: mentalitatea în ceea ce priveşte valorificarea producţiei, aspect pe care noi încă nu l-am înţeles şi pierdem foarte mult. Pierdem pentru că nu suntem organizaţi; n-am învăţat că trebuie să pornim de la piaţă către producţie.

– Aici există iniţiative privind asocierea?

– Din fericire am început acest lucru încă din 2001, cu 100 de legumicultori, iar la ora actuală sunt 500 de tineri care au absolvit cursurile de fermieri-legumicultori şi care au înţeles necesitatea asocierii. Au înţeles că fermierul trebuie să producă, iar de valorificare să se ocupe altcineva, dar nu oricine.

Există la noi mentalitatea intermediarului de a câştiga mai mult decât producătorul. În vest, 80-85% câştigă cel care produce şi numai 15-20% îi revin celui care valorifică. Au luat deja fiinţă câteva grupuri de producători, există preocupări pentru realizarea de producţie ecologică şi, evident, de calitate pentru că, dacă nu ai o astfel de producţie, nu reuşeşti să ţii pasul cu piaţa.

– Cine este primarul Mircea Velica?

 - Fiu al satului – născut în Izbiceni. Absolvent al Facultăţii de Agricultură, promoţia 1974; şef de fermă până în 1977 la CAP Izbiceni; din 1977 până în 1986 inginer-şef, iar din 1986-1989 preşedinte la aceeaşi cooperativă, care se număra printre primele 20 din ţară. Primar, din anul 2000; căsătorit, doi copii, patru nepoţi.

Izbiceni

- Aşezare situată în sudul judeţului Olt.
- Populaţie: 5.200 locuitori.
- Suprafaţă agricolă: 5.000 hectare.
- Suprafaţa irigabilă: 3.500 hectare.
- Organizaţie a Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) din anul 2000.

În ceea ce ne priveşte, dacă luăm în calcul potenţialul nostru agricol, dar şi uman, capacitatea organizatorică mai ales a tinerilor fermieri, cred că vom reuşi să exportăm peste 30% din producţia de legume. Al doilea obiectiv important este crearea unei pieţe de gros, în care fermierii să-şi aducă legumele, să fie sortate, ambalate, etichetate şi apoi să ia drumul pieţei interne şi externe. Al treilea obiectiv – crearea unei fabrici de prelucrare a legumelor, cu o capacitate de aproximativ 10-20 mii de tone care să preia marfa produsă de fermieri, ce nu poate fi valorificată în stare proaspătă pe piaţa internă.

– Mergând prin localitate, am văzut, pe lângă cele poate peste 300 de case construite după o linie modernă, spaţioase şi deosebit de bine dotate, un Centru Cultural ce poartă numele renumitului artist Tudor Gheorghe, o şcoală modernă, un club al elevilor, multe spaţii comerciale, ceea ce spune mult despre potenţialul economic al comunei şi alte câteva obiective care ar putea uimi orice trecător prin aceste locuri. Multe realizări pentru o comună din sudul Olteniei…

– Nu, nu sunt multe pentru nişte oameni care-şi doresc o viaţă decentă, civilizată. De ce noi, oltenii, şi românii în general n-am fi la fel ca alţii după care tânjim? Nu suntem nici mai proşti, nici mai leneşi… Ba din contră, din aurul nostru cenuşiu am mai dat şi altora. Aşa că suntem capabili să gândim, să muncim bine şi eficient şi mereu să ne dorim mai mult.

Faptul că în 2000, de exemplu, se plătea taxă la primărie pentru 800 de autovehicule, iar în 2008 pentru 2.100, că în 2000 se încasau taxe şi impozite de la cetăţeni 1 miliard de lei, iar acum aproape 10 miliarde spune, cred, mult. Acum, unui tânăr din Izbiceni, dacă i s-ar oferi 10 milioane, nu pleacă de acasă. Are business-ul lui, are treaba lui. Între timp, lucrurile au evoluat şi, la această oră, pot să spun că sunt peste 200 de tineri care au trecut la alt stadiu, de manager – se ocupă cu aprovizionarea, cu desfacerea şi coordonează activitatea de producţie, stăpâniţi de dorinţa de a face mereu mai mult, mai bine, mai eficient.

– Bine, bine, toţi vrem mai mult, dar…

– …dacă ne-ar da cineva de-a gata.

– Poate şi fac câte ceva, dar nu ating aceste performanţe. Să se fi dovedit şi aici zicala „Omul sfinţeşte locul“?

– S-ar putea spune şi aşa dar, să ştiţi, efortul nu-mi aparţine în totalitate. Primarul vine cu iniţiative, se zbate să obţină fonduri pentru implementarea unor proiecte, caută soluţii de a face bani pentru comunitate, dar fără sprijinul celor pe care îi păstoreşte, cum spuneaţi, n-ar putea face multe lucruri. Toate realizările din comună se datorează, deopotrivă, locuitorilor săi, de la cel mai mic la cel mai în vârstă. Şcoala, de pildă, apoi grădiniţa condusă de Florica ZARCU şi toate celelalte obiective pe care le-aţi amintit sunt rezultatele eforturilor comune.

– Cu ce iese în evidenţă în mod deosebit grădiniţa de la Izbiceni, ca să luăm un exemplu?

– Cu o dotare de excepţie realizată cu sprijinul Consiliului Local şi cu activităţi ce fac din copiii noştri adevărate vedete, atât ca urmare a procesului instructiv-educativ, cât şi a activităţilor culturale. Nu-i puţin lucru să obţii Premiul Special la festivaluri şi alte importante premii cu aceşti micuţi.

Apoi am reorganizat Biblioteca Comunală condusă acum de Florentina VOINEA, asigurând toate condiţiile specifice unui asemenea spaţiu: încălzire centrală şi aer condiţionat, sală de lectură unde cei interesaţi – elevi, fermieri, studenţi chiar – pot veni şi studia aici sau pot împrumuta cărţi pentru acasă.

Numărul de volume din bibliotecă este de 9.500, dintre care numai în acest an am achiziţionat 684 de cărţi. Am primit chiar şi o donaţie de 250 de cărţi de la marele actor Vladimir Găitan. Concluzia? O trageţi dumneavoastră, stimaţi cititori. În ceea ce mă priveşte, aş vrea să văd cât mai multe astfel de localităţi în România. Dar mai întâi oameni destoinici ca cei de la Izbiceni.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2009

֩ Comentarii