Imprimati articolul

Irigaţiile, lung prilej de vorbe şi de ipoteze

• Dialog cu ing. Gheorghe Chiru, directorul sucursalei teritoriale
Argeş – Buzău a ANIF

– Dle director, până la urmă seceta a revenit şi a pus stăpânire pe câmpuri şi grădini. În mod normal toată lumea – de la Guvern, Ministerul Agriculturii şi Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – ar trebui să se agite. Cu programe şi proiecte, cu extinderea irigaţiilor. La dvs. în zonă ce se întâmplă acum?

– Avem multă treabă pe şantierele celor patru unităţi de exploatare ale sucursalei: Argeş, Buzău, Dâmboviţa şi Prahova. Au fost pregătite sistemele de irigaţii, iar în unele zone se efectuează udările.

– Pe ce suprafaţă aplicaţi irigaţii în acest an?

– Teoretic, pe 120.000 ha. Practic însă nu vom realiza mai mult ca în anul trecut. Adică cel mult 10% din această suprafaţă. Se poate mai mult, desigur, dar lipsesc contractele din partea agricultorilor.

– Să luăm, în acest caz, situaţia din Prahova...

– Aici lucrurile nu stau deloc bine. Situaţia suplimentării suprafeţelor posibil de irigat arată că am putea uda 4.676 ha, cea mai mare parte în sistem gravitaţional. Cu toate acestea, nu au fost încheiate contracte decât pentru 10,5 ha. Neplăcut este faptul că, deocamdată, nu poate fi onorată o eventuală cerere de apă fiindcă Apele Române lucrează încă la Barajul Nedelea, sursă de asigurare pentru Canalul Leaot, din care pot fi irigate 1.496 ha. În alte zone ale judeţului nu avem nicio cerere. O cauză ar fi şi lipsa asociaţiilor de udători.

De ce nu vor ţăranii să-şi facă asociaţii de udători?

– Este foarte greu de spus, arată interlocutorul. Noi am iniţiat şi continuăm să facem şi acum întâlniri cu ţăranii din zonele cu amenajări de irigaţii. La-am explicat că prin sistemul asociaţiilor de udători statul subvenţionează aproape 80% din cheltuielile cu irigaţiile, iar cei care nu sunt în asociaţii de udători suportă toate cheltuielile.

Desigur, aceste asociaţii se fac pe perimetre mari, de până la 800-1.000 ha. Acestea au nevoie de dotări cu utilaje specifice şi oamenii nu prea au bani. Am încercat să le venim în ajutor şi să acceptăm organizarea unor asemenea asociaţii şi pe suprafeţe mai mici: de 400-500 ha. Am reuşit câteva ceva, dar nu suntem mulţumiţi. Nu dezarmăm, încă.

– Şi totuşi, care-i situaţia, la zi, cu asociaţiile de udători?

– Avem patru asociaţii în Argeş, alte patru în Buzău, una în Dâmboviţa şi niciuna în Prahova. Pot spune că cele din Argeş lucrează bine şi s-au organizat într-o federaţie de profil. De aceea, le-am predat patrimoniul şi avem asigurări că în Argeş vom putea conta pe mari suprafeţe irigate. O situaţie bună este şi la Buzău.

Ne îmbătăm cu apă rece, în loc să o dăm pe câmpiile pârjolite?

– Nu este chiar aşa, dar problemele persistă. Nu am primit încă toate fondurile anunţate. Nici în teren, oamenii nu conştienti­zează gravitatea situaţiei.

–  Exemplificaţi...

– Aici situaţia este delicată. În aval de Acumularea de la Văcăreşti există două canale de aducţiune a apei, dar nu avem încă contracte. Chiar dacă apa continuă să curgă pe canale, pe lângă curţile oamenilor...

REVISTA LUMEA SATULUI NR.16, 16-31 AUGUST 2009

֩ Comentarii