Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Întoarcerea dezrădăcinaţilor

Pavel Ţepeneu este un bărbat care se apropie de 70 de ani, originar din satul Potoc din judeţul Caraş-Severin. Este plecat de vreo patru decenii în SUA şi aproape în fiecare an vine acasă, acolo unde şi-a petrecut copilăria. L-am întâlnit recent, într-o seară de aprilie la marginea satului, la doi paşi de Ochiul Beiului. Omul nu mai are casa, ci doar locul unde a văzut lumina zilei. Mai are în preajma lui oamenii bătrâni, munţii, dealurile, fântânile şi amintirile. Nu-mi vorbeşte de dor, ci doar de copilăria cu multe lipsuri prin care a trecut. Dorul îl păstrează în sufletul său şi îl poartă cu el peste tot în lumea largă.

Amintiri care răscolesc

Nu se desparte de el nici în somn. Pentru că l-a ajutat să străbată lumea, să nu-şi piardă identitatea şi dragostea de locurile natale. „Uite, Nicule, pe aici mă căram cu sania până nu-mi mai simţeam picioarele şi îmi îngheţau ciorapii de lână în opinci.“ Facem câţiva paşi şi mai aud: „Mai încolo era Fântâna mică, iar mai jos Fântâna mare. Hai să-ţi dau o cană de apă să vezi ce bună este.“ Trecem pe lângă case şi grădini. Nimic nu mai este ca altădată. Pavel Ţepeneu îmi arată totul, zâmbind trist. „Acum văd că au cimentat fântâna. Înainte era totul din lemn.“ Primesc o cană de apă. „Vezi ce bună este?“

Reîntâlnirea

Mai zăbovim câteva clipe şi ne continuăm drumul. În faţa unei case frumoase stă o femeie bătrână. Se numeşte Elena Drăgilă, are 90 de ani şi este cel mai bătrân suflet din tot satul. „Pavele, era să nu te mai cunosc, zice femeia după ce bărbatul din SUA o salută cu dragoste. Haide în casă că nu te-am văzut de multă vreme.“ Dar omul preferă să vorbească din faţa casei, din vârful dealului. Simte nevoia să vadă toată valea şi apusul de soare. Întreabă de unul, de altul. Mulţi dintre cei amintiţi sunt în lumea umbrelor. Cândva plecăm. Soarele roşietic se prăvăleşte printre florile de prun. Miroase a primăvară şi a dor. Nu-ţi spune nimeni, dar toate se simt ca o bucurie pe care ştiu să o trăiască doar cei care nu şi-au pierdut sufletul şi rădăcinile.

N.PĂTRUŢ
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 14, 16-31 IULIE 2010

Vizualizari: 624



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI