Imprimati articolul

Întâiul Domnitor

Există pe malurile unei ape un sat Boureni, denumire care aduce aminte de locul unde voievodul Dragoş din Maramureş a ucis un bour, iar apa pe malul căreia a murit, de oboseală, credincioasa sa căţea Molda se numeşte de atunci Moldova şi de aici şi numele ţării. Aşa este consemnată prima fază a întemeierii Moldovei în „Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă“.

Venit să lupte împotriva tătarilor, într-o expediţie condusă de regele Ungariei în 1343, Dragoş ia în stăpânire ţinutul de la est de munţii Carpaţi, cu văile Siretului şi Prutului, cu afluenţii lor. Moldova este astfel întemeiată, dar nu ca stat independent, ci depinzând, în această primă fază, de Ungaria.

Bogdan descălecătorul

Se pare că Dragoş a domnit doi ani, în 1355 a venit la domnie fiul său Sas, iar în 1359 la tron se urcă cel mai mare dintre feciorii săi, Balc. Este anul când în Moldova vine din Maramureş Bogdan (foto), adevăratul descălecător al statului moldovean, acela care i-a asigurat prin luptă independenţa faţă de statul ungar.

Considerat în documente ca „fost voievod de Maramureş“ şi „infidel“, probabil pentru împotrivirea pe care o manifestase faţă de coloniştii străini aduşi de către coroana ungară în această străveche ţară românească, Bogdan va trece cu fiii, cu rudele şi cu credincioşii săi munţii în Moldova. Aici îl alungă prin luptă pe Balc, care se întoarce în Maramureş. Vrând să-l pedepsească pe Bogdan şi să-l reînscăuneze pe „credinciosul“ Balc, regele Ludovic face o serie de expediţii în ţara Moldovei, fără succes însă, aşa cum consemnează Cronica Dubnicensă: „Şi, deşi el a fost combătut adeseori de oastea regelui, totuşi, crescând numărul românilor locuitori în acea ţară, ea s-a întins şi s-a constituit ca stat.“

Impunându-se cu sabia în ţinuturile peste care avea să domnească, Bogdan I a ctitorit şi lăcaşuri de închinăciune. Cel mai important este Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi (foto) - loc de îngropăciune a Măriei Sale şi a primilor domni ai Moldovei.

Moldova, al doilea stat românesc

De altfel, în 1365, regele Ungariei recunoaşte într-un document insuccesul încercărilor de a-l îndepărta pe Bogdan de la tronul Moldovei. În acest moment, al doilea stat românesc independent era întemeiat. Dacă descălecatul a avut loc în 1359 şi Bogdan a domnit şase ani, rezultă că întemeietorul statului moldovenesc a plecat întru Domnul în 1365.

Dar ca şi Basarab în Muntenia, Bogdan a asigurat independenţa ţării şi i-a dat o dinastie. În timpul domniei lui Bogdan, Moldova se întinde la nord până la Ceremuş - la graniţa cu Polonia - la Nistru în cursul său mijlociu între Hotin şi Tighina, iar la sud în Vrancea. Două decenii mai târziu însă, în timpul domniei lui Petru al Muşatei, hotarele Moldovei vor atinge „ţărmul mării“, aşa cum se va spune cu mândrie în titlul purtat de urmaşul său, Roman I. În amintirea marelui voievod Bogdan, Ştefan cel Mare îi împodobeşte mormântul cu o lespede de marmură purtând inscripţia: „Cu mila lui Dumnezeu Io, Ştefan Voievod, Domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit acest mormânt strămoşului său, bătrânului Bogdan voievod, în anul 6998 (1480), luna ianuarie 27.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010

֩ Comentarii