Îngrijirea vacilor în perioada repausului mamar

Pregătirea vacilor pentru fătare începe din luna a 5-a de gestaţie prin asigurarea condiţiilor optime de adăpostire şi întreţinere, dar mai ales a unei furajări corespunzătoare.

Vacile trebuie înţărcate cu 60 de zile înainte de fătare, perioadă denumită repaus mamar. Pentru a stabili data începerii repausului mamar, cu posibilitatea urmăririi lui eficiente, este necesară existenţa unei evidenţe individuale privind producţia de lapte şi data montei fecunde, în funcţie de care se stabileşte data probabilă a fătării.

Deoarece pentru înţărcarea propriu-zisă sunt necesare 15-20 de zile, aceasta se face treptat, începând cu 75 de zile înainte de fătare. Astfel, se reduce mulsul de la trei la două mulsuri pe zi, timp de câteva zile, apoi de la două mulsuri pe zi la o singură mulsoare pe zi, continuând cu o mulsoare la două zile, până la înţărcarea completă.

În paralel cu reducerea numărului de mulsori, se trece la corectarea furajării. Hrănirea corespunzătoare a vacilor gestante în această perioadă este importantă atât pentru buna dezvoltare a fătului, cât şi pentru acumularea de rezerve în organism în vederea asigurării unei producţii susţinute în primele 3-4 luni după fătare. Aceasta, deoarece se ştie că în primele 100-120 de zile de lactaţie se obţine aproape 50% din producţia realizată pe întreaga lactaţie.

Având în vedere aceste aspecte, se recomandă furajarea vacilor în repaus mamar în raport cu nivelul producţiei viitoare programate a se obţine. Raţia de hrană trebuie să conţină o cantitate importantă de proteine valorice, vitamine şi săruri minerale. Aceasta datorită faptului că, în ultimele două luni de gestaţie, fătul realizează aproximativ 65% din greutatea la naştere.

În principiu, furajele administrate trebuie să fie de cea mai bună calitate, gustoase, uşor digerabile, nu prea voluminoase şi cu acţiune uşor laxativă.

La animalele cu potenţial productiv ridicat, care în mod frecvent fac edem mamar antepartum (înainte de fătare), se scot din furajare concentratele, iar dacă edemul persistă se reduc, în parte, apa de băut şi rădăcinoasele în totalitate, cu excepţia morcovilor furajeri care asigură necesarul de vitamina A.

Cantităţile medii zilnice de furaje ce pot fi administrate pe cap de animal în perioada repausului mamar sunt: vara – masă verde 40,0-60,0 kg – concentrate 0,5-2,0 kg; iarna – fânuri 5,0-7,0 kg – suculente 15,0-25,0 kg – concentrate 1,5-3,0 kg.

Nutreţul murat poate intra în raţie în proporţie de maximum 25% din valoarea nutritivă a acesteia, putând fi înlocuit cu rădăcinoase. Furajul murat, sfecla furajeră şi reziduurile industriale apoase (borhoturile) se scot din raţie cu 15-20 de zile înainte de fătare şi se înlocuiesc proporţional cu fân de bună calitate – suplimentul mineral trebuie să asigure 10 g de calciu, 6 g de fosfor şi 7 g sare de bucătărie/100 kg greutate vie.

Animalelor gestante trebuie să li se asigure condiţii de adăpostire din cele mai bune, în grajduri luminoase, călduroase, fără curenţi de aer, cu aşternut curat, elastic, bun izolator.

Dacă vara la păşune vacile gestante fac suficientă mişcare, nu acelaşi lucru se întâmplă în perioada de stabulaţie. Atunci când sunt asigurate condiţiile de întreţinere şi furajare, mişcarea în aer liber a vacilor aflate în repaus mamar reduce congestia ugerului înainte de fătare şi măreşte forţa uterului de expulzare a fătului şi placentei. De aceea se recomandă ca vacile gestante să parcurgă zilnic 1-2 km în mişcare liberă, fără a fi bruscate, pentru evitarea avorturilor mecanice.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu