Imprimati articolul

Îngrijirea pajiştilor în timpul verii

Folosirea raţională a păşunilor presupune executarea unor lucrări de îngrijire, atât înaintea începerii păşunatului, cât şi în timpul acestuia, astfel încât animalelor să li se asigure cantităţi suficiente de masă verde. Pe o porţiune de păşune, animalele sunt menţinute până când sunt consumate 80-85% din plantele comestibile de bună calitate şi 40-60% de pe păşunile mediocre şi slabe.

Refacerea covorului ierbos

După consumarea masei verzi, fiecărei parcele trebuie să i se lase o perioadă de refacere a vegetaţiei, durată ce diferă în funcţie de zonă şi ciclu de păşunat. Dacă în zona colinară pentru refacerea plantelor, după ciclul I şi II, sunt necesare numai 24-25 de zile, pentru ultimul ciclu sunt necesare 35 de zile. În practică se consideră că durata medie necesară refacerii covorului ierbos este de 30 de zile. Respectarea perioadei de refacere a covorului vegetal este mai importantă în zonele cu puţine precipitaţii decât în cele cu precipitaţii. În vederea menţinerii la nivel corespunzător a producţiei pajiştilor pe parcelele păşunate este necesară efectuarea unor lucrări de întreţinere, ce au ca scop îmbunătăţirea compoziţiei floristice şi refacerea mai rapidă a plantelor.

Cosirea falsă

După ce animalele au părăsit o tarla, cosirea este măsura prin care se previne înmulţirea plantelor neconsumate prin seminţe şi înierbarea păşunii. Asta şi pentru că fructele şi seminţele unor buruieni sunt toxice pentru animale, iar consumul lor depreciază calitatea producţiei obţinute. Împrăştierea dejecţiilor solide lăsate de animale pe păşune reprezintă lucrarea prin care se foloseşte efectul benefic al acestor îngrăşăminte naturale cu un conţinut bogat în substanţe fertilizante (N, P, K). Neaplicarea acestei măsuri provoacă înrăutăţirea compoziţiei floristice, paralel cu scăderea gradului de consumare a ierburilor. Acest lucru se explică prin faptul că în jurul dejecţiilor solide cresc plante precum urzica, spanacul sălbatic, păpădia care nu sunt consumate de către animale. Dar este posibil ca şi specii valoroase de plante să rămână neconsumate din cauza mirosului specific de bălegar. Ajunse la maturitate, plantele nitrofile produc seminţe şi devin focare de răspândire a buruienilor care se înmulţesc foarte mult şi iau locul gramineelor şi leguminoaselor.

Ing. Bogdan MACOVSKI
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2010

֩ Comentarii