Imprimati articolul

Îngrijirea bovinelor în sezonul cald

Cantitatea de lapte obţinută de la animale se menţine neschimbată până la temperaturi de aproximativ – 10°C ale mediului – corespondentă unor temperaturi de +5°C sau + 10°C  în interiorul adăpostului – pe timp de iarnă. În timpul frigului, consumul de furaje poate scădea cu până la 50%, suculentele pot îngheţa, sunt consumate parţial şi apar tulburările digestive consecutive. De aceea, pe timpul iernii sfecla, silozul, borhotul de bere sunt introduse cu 24-48 ore înainte în camerele tampon din grajduri sau chiar în adăposturi pentru a evita îngheţul acestora.

Reacţia bovinelor la temperaturi ridicate se manifestă începând cu + 20°C, când creşte ritmul respiraţiei şi se accentuează transpiraţia. Pentru perioadele caniculare, animalele trebuie ţinute libere în padocuri prevăzute cu umbrare. S-a constat scăderea producţiei de lapte când temperatura creşte peste 25°C sau la umidităţi moderate de 50-70%. Intervenţia crescătorului este de a intensifica ventilaţia, fapt ce duce la scăderea umidităţii. Pentru aceasta este necesară suspendarea ferestrelor pe una dintre părţile adăpostului.

Umiditatea, cel mai dăunător factor

Valorile ridicate ale umidităţii absolute, măsurate în g vapori/m³, care cresc odată cu temperatura, devin factori dăunători în atmosfera adăposturilor. Sursa principală a acestui fenomen este evaporaţia cutanată şi pulmonară. Odată cu creşterea temperaturii ambiante creşte cantitativ şi umiditatea. O vacă de 550 kg, în condiţii de temperatură de +20°C, degajează pe oră 250-500 g de vapori. Deoarece umiditatea mai este influenţată şi de evaporări tehnologice, furaje umede, dejecţii, apa de spălare etc., se impune o majorare de 15% a masei de vapori calculate. Căldura sensibilă ca energie metabolică devine noxă prin supraîncălzirea adăpostului datorită faptului că depăşeşte posibilităţile de cedare prin elementele de construcţie.

Acestea se elimină prin aerul de ventilaţie, în funcţie de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior, de căldura specifică a aerului şi de cantitatea de căldură înmagazinată de vaporii de apă. Amoniacul şi hidrogenul sulfurat apar în adăpost ca urmare a fermentaţiei dejecţiilor. Concentraţiile limită sunt de 0,03% amoniac, adică 0,002 mg/litru şi 0,015% hidrogen, mai precis 0,01 mg/litru. Dioxidul de carbon rezultă din arderile metabolice şi se degajează pe cale respiratorie. O vacă de 550 kg, cu o producţie de 15 litri lapte pe zi, degajă 160 litri de dioxid de carbon pe oră, la care se adaugă 10% degajări din fermentaţii de dioxid de carbon şi alte noxe.

Măsuri preventive

Ventilaţia naturală organizată se realizează prin coşuri izolante de acoperiş pentru evacuarea aerului viciat şi guri de admisie sau ferestre de intrare a aerului proaspăt. Amplasarea coşurilor se face în centrul unor arii aproximativ pătrate ale adăposturilor, iar dimensionarea lor rezultă din viteza ascensorială a aerului dată de diferenţa de înălţime dintre intrare şi ieşire, precum şi de diferenţa de temperatură din interior şi exterior. Secţiunea gurilor de admisie se reduce cu 25% faţă de coşuri pentru a ţine cont de neetanşenietatea ferestelor şi uşilor. Secţiunea rezultată din calcul se fragmentează în mai multe găuri prin pereţi pentru a evita efectul de curenţi reci în contact cu animalele.

Dr. veterinar Mihai PETCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 13, 1-15 IULIE 2010

֩ Comentarii