Imprimati articolul

Îndeletnicirea de a încondeia ouă

Există o legendă care spune că cerul se îngâna între lumină şi întuneric, când sângele Celui care se jertfise pentru mântuirea sufletelor noastre păgâne a înroşit ouăle din coşul Sfintei Maria, venită la Fiul răstignit. Atunci Acesta a grăit ca în fiecare an oamenii să înroşească ouă spre a ne reaminti veşnic sacrificiul fără margini care ne-a salvat sufletele. Tradiţia a fost păstrată peste milenii, iar astăzi cu aceeaşi smerenie dintotdeauna ne supunem voinţei lui. Însă vopsirea şi încondeierea ouălor a devenit în timp o artă, în care expresivitatea şi creaţia reflectă imaginea satului românesc.

O tradiţie străveche

Născută în Rogojeşti, judeţul Botoşani, într-o familie de oameni simpli, dar cu credinţă în bunul Dumnezeu, doamna Iuliana Celică Nistor avea să fie crescută, aşa cum se întâmplă cu toţi copiii din sate, cu respect pentru tradiţiile străvechi. Casa părintească, deşi lipsită de mari avuţii, a fost bogată prin lucrurile frumoase care ieşeau din mâinile mamei sale. Îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile în care, copilă fiind, scărmăna lâna sau învăţa îndrumată de mama ei să ţeasă covoare şi să facă tot felul de împletituri. Toate aceste meşteşuguri îi erau dragi, dar mai cu seamă iubea să încondeieze ouă. Nu era, de altfel, femeie în sat care să nu respecte acest obicei străvechi. Însă vremurile au trecut, chipul satului s-a mai schimbat, iar oamenii au uitat parcă să mai iubească tradiţia. Astăzi, în Rogojeşti doar câteva femei mai încondeiază ouă, iar tradiţia se pierde pe zi ce trece. Bătrânele nu mai au puterea şi răbdarea de a transforma cu multă migală oul într-o operă de artă, iar tinerele au altfel de năzuinţe.

Cu gândul la urmaşii noştri

Îndemnată de o pasiune fără margini, dar şi de gândul amar că acest meşteşug se va pierde, a reuşit să adune în jurul ei un grup de copii pe care îi învaţă nu doar arta încondeierii ouălor, ci şi dragostea pentru arta populară. Are 11 învăţăcei, cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani, despre care vorbeşte cu mândrie, dar şi cu un strop de reţinere. Asta ne îndeamnă să credem că aproape toate speranţele acestei îndeletniciri stau în palmele lor. Oricât de simplu ar părea, încondeierea ouălor este o artă care presupune mult rafinament, răbdare şi, mai presupus de toate, o precizie aproape chirurgicală. Ca să atingi perfecţiunea îţi trebuie aproape doi ani de muncă neîntreruptă şi atenţie. Asta şi pentru că multe dintre tainele meşteşugului nu pot fi predate, ci doar „furate“, aşa cum ne-a mărturisit.

Modele arhaice

Primul pas presupune degresarea, astfel încât suprafaţa ouălor să fie netedă şi fără impurităţi. Cu ajutorul unei seringi se goleşte conţinutul, însă este nevoie de foarte multă atenţie, pentru a nu vătăma coaja, şi apoi se lasă un timp la uscat. Dar partea cea mai grea începe abia acum. Condeiul sau chişiţa, aşa cum este numit în grai popular, trebuie să se lase purtat de fantezie şi să creioneze motive ornamentale şi florale. Modelele arhaice pe care doamna Nistor le pictează sunt specifice zonei Botoşani. Cârja, Brâul Popii, Valuri, 40 de clini sau Crucea Păştii sunt doar câteva dintre modele vechi tradiţionale. Dar şi la încondeiat sunt noi tendinţe. Uneori ouăle sunt pictate într-un stil modern, însă acest lucru nu le răpeşte din frumuseţe. Cel mai bun exemplu este cel al ouălor încondeiate cu ceară în relief, care sunt pictate în combinaţii de culori vii.

Laura Dobre Zmaranda
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011

֩ Comentarii