Imprimati articolul

Incredibil! În deşertul Olteniei se fură pădurea cu pământ cu tot!

Povestea, aflată printre dunele din Deşertul Olteniei, poate cea mai săracă zonă a ţării, pare desprinsă din domeniul fantasticului, din ciclul „incredibil, dar adevărat“. Cred că numai în România putea avea loc aşa ceva! S-a întâmplat în localitatea Desa, o comună cu vreo 5.000 de suflete, situată în sudul judeţului Dolj, pe raza Ocolului Silvic Calafat, care aparţine de Direcţia Silvică Dolj. Aici, sute de hectare de pădure au dispărut, chiar şi cu pământul de suprafaţă. Din nefericire, procesul continuă şi astăzi, iar oamenii nu conştientizează pericolul care-i pândeşte, răul pe şi-l fac cu mâna lor.

Nisipul – năvală peste oameni

Cu ani în urmă, Romsilva a împădurit suprafeţe întinse, pentru a pune stavilă nisipului care ameninţa satele şi culturile agricole. Situaţia devenise critică din cauza dunelor mânate de vânt, ajunse în gospodării. Pe atunci, pădurea a însemnat salvarea localităţii Desa.
„Această zonă mare, până mai ieri lipsită complet de vegetaţie forestieră, are aproape 40 ha. Aici a existat o pădure de salcâm şi plop euramerican. Apoi a început retrocedarea terenurilor către foştii proprietari sau urmaşii lor, în total vreo 220 ha. Unii dintre aceştia, dar în special sătenii fără drept de proprietate, nu s-au gândit la consecinţe şi au tăiat copacii“ – declara ing. Dan Puiu Grosan, şeful ocolului, în exclusivitate pentru Lumea satului.

Interesant este că mulţi proprietari de drept au vrut iniţial să-şi păstreze pădurea. Însă, când au văzut cum dispar copacii, au pus mâna pe topor şi au tăiat cât au mai putut, astfel încât lemnul să nu mai ajungă pe mâna hoţilor. Astăzi, acei gospodari puşi în posesie plătesc taxe şi impozite pentru tarlale nisipoase, pe care abia dacă mai cresc buruienile.

O nouă regenerare este imposibilă

Inginerul silvic ne-a povestit că, ulterior, oamenii nu s-au mulţumit cu lemnul tăiat şi au scos cioatele şi rădăcinile. La ora actuală, pădurea a murit.

„Plopul euramerican nu se regenerează singur, fiind un metis, un hibrid între plopul canadian şi cel american, care s-a adaptat foarte bine la condiţiile pedoclimatice din zonă. Acesta este steril şi nu produce sămânţă. De asemenea, nu drajonează, precum salcâmul. Aşa că, totdeauna, plopul trebuie plantat. Nu poate fi multiplicat decât prin butaşi obţinuţi din ramuri de un an, în pepiniere. După ce se formează rădăcinile, se scot şi se replantează“, ne-a precizat Grosan.

Ca şi cum nu ar fi fost suficient, sătenii şi-au adus caprele la păscut, care au distrus toţi lăstarii de salcâm, singura speranţă de refacere a pădurii pe cale naturală. Odată ce răul făcut a devenit ireme­dia­bil, au năvălit cu căruţele şi au luat sistematic pământul nisipos de suprafaţă, bogat în humus. Au nevoie de el pentru cultura legumelor. În gropile rămase localnicii îţi aruncă gunoaiele, accentuând aspectul dezolant.

„Ceea ce vedeţi aici s-a întâmplat şi în alte zone din sudul Olteniei. Suprafeţele distruse nu se mai află în proprietatea statului, dar, probabil, undeva figurează ca păduri, chiar dacă nu mai există. Din păcate, noi nu mai avem nicio competenţă. Deci nu putem să intervenim şi să refacem zona forestieră. Vedeţi, mai încolo încă există câţiva copaci din vechea pădure, care vor dispărea în viitorul apropiat“ – a spus şeful Ocolul Silvic Calafat.

Abuzurile continuă

Procesul de tăiere abuzivă continuă şi astăzi, în ciuda legislaţiei severe. Ce-i drept, furtul de material lemnos nu se mai desfăşoară la lumina zilei, iar sătenii taie cu „discreţie“ câte 2-3 copaci, pe care îi încarcă în căruţe şi îi duc în propria ogradă.

Drept dovadă, în apropiere am descoperit mai multe cioate. După culoarea lemnului şi după crengile abandonate, care aveau încă frunzele verzi, am dedus că hoţia avusese loc chiar în noaptea de dinaintea vizitei noastre.

Ne-am oprit la una dintre primele gospodării ieşite în cale, la intrarea în Desa, unde am văzut mai multe solarii care, de altfel, se regăsesc peste tot în comună. Gospodarul stătea la poartă, având pe două mese gogoşari şi ardei capia scoşi la vânzare. În curte se vedeau mai mulţi buşteni de salcâm, stivuiţi sub o copertină.

Când l-am întrebat de unde are lemnul şi de unde face rost de humus pentru legume, s-a uitat urât la noi, apoi a dat fuga în curte.

Şi am plecat, cu gustul amar că pădurile mor şi astăzi în acest loc de ţară, unde în timp nisipurile vor înghiţi case şi puţinele culturi.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2010

֩ Comentarii