Imprimati articolul

Începutul sfârşitului

Vara fierbinte a anului 1939 a fost marcată de evenimente ciudate, care parcă prevesteau furtuna ce se va declanşa odată cu începutul toamnei.

La 23 iulie, planeta Marte s-a apropiat la numai 56 milioane de kilometri de Pământ, un astrolog mexican prevestea pentru 27 iulie – nici mai mult nici mai puţin – sfârşitul lumii, iar pe colinele din sudul Londrei pe 25 iulie a nins aproape o jumătate de oră! La rândul lor, bucureştenii suportau temperaturi de 41 grade la umbră şi 61 grade la soare.

În august aveau să se comemoreze 25 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial. Amatorii de senzaţional căutau – şi găseau – să demonstreze că această perioadă fusese în istorie „luna evenimentelor mari şi a stelelor căzătoare“. Se semnalau coincidenţele istorice ale lumii: Hanibal i-a învins pe romani, a murit Alexandru Macedon, s-a născut Napoleon, lupta lui Mihai Viteazul de la Gurăslău, cucerirea redutei Griviţei, bătăliile de la Mărăşeşti şi Oituz etc.

Sfidare sau indolenţă

În ciuda relativei acalmii, parlamentele american şi englez luaseră vacanţă, prim-ministrul englez, Chamberlain, îşi făcea concediul în Scoţia, Hitler plecase în Bavaria, regele Carol al II-lea vizita Turcia la bordul iahtului regal, iar pribeagul rege detronat al Albaniei, Ahmed Zogu, şi Geraldina petreceau incognito cinci zile la Bucureşti, plecând apoi spre Franţa într-un vagon de dormit particular având cu ei... 60 de geamantane.

Ca şi în timpul Congresului de la Viena din 1815, vacanţa estivală este dominată de... baluri. Ambasadorul american Bulitt oferă un garden-party la care participă 1.800 de invitaţi, în timp ce la serata dată de ambasadorul polonez Lukasiewicz sunt invitate peste 2.000 de persoane ş.a.m.d. Dacă lumea diplomatică înregistra o oarecare acalmie, ziarele luaseră un ton violent, caracteristic stării de război.

Singuri în faţa furtunii

În această atmosferă în care războiul nu mai era anunţat pentru „mâine“ sau „poimâne“, ci pentru săptămânile şi lunile ce vor urma, România privea cu îngrijorare viitorul. Ziaristul francez Rymond Recauly, într-un articol publicat în săptămânalul „Gringoire“, îl cita pe regele Carol al II-lea care era convins că ungurii şi bulgarii „şi-au legat într-un chip irevocabil soarta de aceea a puterilor Axei“, că ţara este izolată, iar „românii aşteaptă ca în ţările occidentale, în Franţa şi Anglia, guvernele şi opinia publică să recunoască extrema dificultate a poziţiei lor şi să se conducă în consecinţă“.

Din păcate, marile puteri n-au ţinut cont nu numai de poziţia şi interesele României ci, în general, de dificultă­ţile şi dezideratele ţărilor mici şi mijlocii.

Pe 23 august, Europa primeşte înmărmurită vestea încheierii Pactului de neagresiune sovieto-german. Veaceslav M. Molotov şi Joachim von Ribbentrop îşi puneau semnătura pe unul dintre cele mai tulburătoare documente din istoria interbelică.

Semnarea pactului Molotov-Ribbentrop l-a determinat pe Armand Călinescu să considere „situaţia foarte gravă“. La rândul său, regele Carol al II-lea nota: „Pentru noi e cât se poate de periculos, căci una dintre speranţele pe care le aveam de a avea un spate sau un flanc oarecum asigurat s-a dus.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2009

֩ Comentarii