În pragul Sfintelor Sărbători de Paşti

În pragul Sfintelor Sărbători de Paşti, Eminenţa Sa dr. Ioan ROBU îndeamnă la SPOVEDANIE ŞI ÎMPĂCARE CU DUMNEZEU

Se apropie Sfintele Sărbători de Paşte. Oare ce poate fi mai mulţumitor pentru Dumnezeul nostru decât să ne oprim pentru o clipă şi să ne amintim că
ne-am născut dintr-un sacrificiu fără margini?

Despre cât de important este să învăţăm să dăruim din timpul şi din fiinţa noastră am avut deosebita onoare de a discuta cu Excelenţa Sa, Monseniorul Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, Ioan Robu.

– Excelenţă, din cunoştinţele noastre, sunteţi unul dintre cei mai longevivi înalţi prelaţi aflaţi la conducerea Bisericii din ţara noastră. Din această postură vă rugăm să faceţi o prezentare a locului pe care îl ocupă religia în viaţa socială a României.

– Omul care îşi trăieşte credinţa are o influenţă pozitivă în societate. Biserica, atât cea romano-catolică cât şi cea ortodoxă, joacă un rol foarte important în viaţa socială a României, prin proiectele sociale pe care le dezvoltă.

Prezenţa preoţilor şi a tuturor celor care îl slujesc pe Dumnezeu în spitale şi în casele familiilor sărace aduce o rază de lumină celor împovăraţi de durerile lumeşti. Bisericile au întotdeauna de făcut ceva pentru ajutorarea oamenilor. Este o muncă neîntreruptă de mii de ani şi de care biserica nu se poate despărţi niciodată. Săracii vor fi întotdeauna cu noi şi nu trebuie să închidem ochii la nevoile lor. Fapta bună izvorăşte din trăirea credinţei.

– Mai este foarte puţin timp până ce romano-catolicii vor sărbători Sfintele Sărbători ale Paştelui. La scurt timp vor sărbători Paştele şi creştin-ortodocşii. Care este îndemnul Eminenţei Dumneavostră pentru credincioşi, atât cei romano-catolici cât şi creştin-ortodocşi?

– Când am început la Miercurea Cenuşie Postul cel Mare am spus că această perioadă este drumul spre lumină, un drum al rugăciunii şi pocăinţei. Trebuie să intrăm în interiorul nostru, să vedem care este relaţia noastră cu semenii noştri şi cu noi înşine. Îndemnul meu este ca oamenii să meargă să se spovedească, să scape de păcate şi să se împace astfel cu Dumnezeu şi cu semenii lor.

Iisus înviat din morţi este lumina pe care toţi o aşteptăm. Dar această lumină nu poate fi aprinsă pe pământ decât prin fapte bune. Trebuie să trăim această sărbătoare şi să înţelegem că odată intraţi în lumina lui Iisus este nevoie să schimbăm ceva în viaţa noastră pentru că doar aşa în lume va fi mai mult bine.

– Trăim într-o lume în care valorile îşi pierd uneori sensul. Înţeleg oamenii profunzimea acestei căutări a sinelui şi a lui Dumnezeu din timpul postului şi al Paştelui?

– Aşa cum văd că se întâmplă lucrurile în bisericile şi comunităţile noastre, cred că se întâmplă ceva în sufletele oamenilor. Am credinţa că în această perioadă de post şi de Paşte oamenii, cu toată simplitatea lor, împlinesc mai multe fapte bune, se roagă mai mult. Este şi neglijenţă, dar există şi această parte frumoasă a oamenilor.

– Alături de ortodocşi, romano-catolicii reprezintă cele mai puternice forţe religioase din ţara noastră. Apreciaţi că acest lucru a fost pe deplin înţeles de autorităţile ţării? În ce măsură se bucură Biserica Catolică de sprijinul moral, dar mai ales financiar al statului român ?

– Eu cred că aceştia au luat întotdeauna în considerare activităţile Bisericii, pentru că este un sector de bază al societăţii. În privinţa ajutorului financiar, în măsura în care a fost posibil, atât biserica ortodoxă cât şi cea catolică au fost ajutate. Şi mă gândesc aici la bisericile ce au fost ridicate pretutindeni în ultimul timp.

Există un acord de incluziune socială între guvern şi cele două biserici, aşa încât proiectele pe care le va dezvolta Biserica vor fi susţinute de către stat. Dar nu există încă un făgaş clar de colaborare, aşadar drumul este anevoios.

– Sunt şase dieceze, în care sunt răspândiţi 1.300.000 de catolici, iar greco-catolici aproape 700.000. Dar faţa satului arată altfel acum, pe uliţele lui nu mai întâlneşti decât copii sau bătrâni. Cei mai mulţi tineri, din raţionamente financiare, au plecat să muncească în alte ţări.

– Trăim într-o lume frenetică, în care oamenii par să nu mai acorde atât de multă importanţă valorilor. Aşadar, cum apreciaţi prezenţa credincioşilor la slujbe ?

– În Moldova, locul de unde provin, este o frecvenţă mare a credincioşilor la sacramente şi la liturghii. Oamenii de la sat încă mai respectă legile bisericeşti.

– Au romano-catolicii din România convingerea că îşi pot exprima deschis cugetările religioase?

– Cred că da. Mai ales după 1989 nu cred că mai există probleme în a-şi exprima trăirile religioase şi în a urma nestingheriţi practicile religioase.

– Papa Ioan Paul al II-lea a fost un militant pentru unirea bisericilor. La fel şi Preafericitul

Patriarh Teoctist. După trecerea lor la Domnul, marea unire a Bisericilor pare să fi trecut într-un colţ de umbră.

– Unitatea este darul lui Dumnezeu pe care noi îl implorăm în rugăciune. Există, la nivel mondial, un dialog între catolici şi ortodocşi. Acest fapt, nu fără dificultăţi, este dus mai departe. Dialogul ecumenist purtat între forurile bisericeşti este foarte important. Dar există şi dialogul dintre credincioşii de religii diferite care nu este impus de nimeni, care se bazează pe respect şi care menţine acest ideal al unităţii. În fiecare an, de la 18 la 25 ianuarie, în toată lumea se fac rugăciuni pentru unitate.
În gândurile Bisericii acest ideal va rămâne până la înfăptuire, pentru că Biserica trebuie să fie una.

– De ce rămâne această dorinţă a unităţii doar un ideal şi nu se concretizează în fapt ?

– Este o întrebare pe care mi-o pun şi eu. De ce dorim şi nu împlinim. Pentru că nu facem tot ce ne stă în putinţă. Se va întâmpla atunci când Dumnezeu va voi, chiar dacă poate nu vom fi pregătiţi pentru asta. Cu siguranţă se va împlini. Când nu ştiu.

– Vorbeam mai devreme despre diferenţele religioase. Care sunt relaţiile Bisericii Catolice cu celelalte culte religioase?

– Avem relaţii bune, de prietenie, de cunoaştere. Nu aş putea spune nimic deosebit despre unii sau alţii. În săptămâna în care ne rugăm pentru unitate mergem câte o seară în fiecare biserică pe rând pentru a ne ruga. Aceasta este cea mai bună dovadă că ne înţelegem, ne respectăm şi că ducem mai departe împreună idealul pe care ni l-a lăsat

– Relaţia oamenilor cu divinitatea pare să fie tot mai distorsionată. Credeţi că s-a schimbat în vreun fel legătura dintre noi şi Dumnezeu?

– Nu cred că s-a schimbat. Neglijenţa şi păcatul au existat dintotdeauna. Există şi în vremea noastră, dar noi suntem înclinaţi să credem că ne-am întâlnit cu tot răul aşa cum alţii nu l-au întâlnit. Cel rău a lucrat în toate timpurile, dar trebuie să ne împotrivim şi să nu-l împlinim, chiar dacă multă lume face asta. Important este să înţelegem că există şi binele. Chiar dacă nu străluceşte întotdeauna.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu