Imprimati articolul

În actualitate, taurinele pentru carne

„Producerea de viţei destinaţi îngrăşării şi producţia de carne reprezintă mai mult decât o soluţie alternativă la cota de lapte în scopul menţinerii efectivelor de taurine şi a supravieţuirii crescătorilor.

Este de precizat că, la nivel european, producţia de carne are un deficit anual de 500.000 tone, care se măreşte de la an la an. Acest aspect, dar şi resursele naturale de producţie şi potenţialul pieţei ne orientează spre creşterea numerică a efectivelor de bovine profilate pe producţia de carne.

În ţara noastră, această orientare presupune chiar o schimbare a strategiei de creştere a taurinelor şi, ca toate soluţiile alternative, trebuie susţinută financiar.“ Aşa îşi începe directorul unităţii Semtest Târgu- Mureş, Mircea Roman, pledoaria pentru extinderea sectorului de creştere a vitelor pentru carne. În articolul de faţă, domnia sa ne prezintă starea acestui domeniu, potenţialul, dar şi perspectivele care se întrevăd în acest sens.

Condiţii avem, cum le valorificăm?

Structura de rasă, cât şi zonarea raselor ne permit schimbări tehnologice care să ne menţină pe piaţă la un moment dat. Cu 65–70% rase mixte (Bălţată, Brună, Pinzgau) şi 30–35% rase de lapte (Friză), rase bine aclimatizate şi adaptate condiţiilor de întreţinere, putem răspunde noilor cerinţe ale pieţei în condiţiile valorificării resurselor naturale disponibile.

Rasele locale, în competiţie cu cele occidentale

În principiu, orice rasă de taurine poate fi utilizată în producerea de viţei destinaţi îngrăşării, cu condiţia ca tehnologia de creştere şi îngrăşare să fie specifică combinaţiei genetice pe care o utilizăm. Pentru a putea face faţă concurenţei internaţionale de pe piaţa cărnii de taurine, avem nevoie de o infuzie puternică a materialului autohton cu material de reproducţie provenit de la cele mai valoroase rase pentru carne.

Avem nevoie de o strategie naţională a producţiei de carne în care să se valorifice structura de rasă, cu tehnologii potrivite raselor existente. Valorificarea structurii de rasă naţionale nu exclude introducerea de rase specializate, însă schimbarea cu rase de carne nu rezolvă problema producţiei de carne. Analiza structurii efectivelor la nivelul Uniunii Europene, în anul 2005, arată că 22.970 vaci sunt crescute pentru lapte (în scădere cu –1,8% faţă de anul 2004), iar 12.036 vaci sunt crescute pentru tehnologii de carne (în creştere cu 0,28% faţă de anul 2004).

Din exemplarele crescute pentru carne, 8.780 de vaci sunt crescute în ţări precum Franţa, Marea Britanie, Irlanda şi Spania. În acest context, întrebarea firească are legătură cu locul raselor noastre tradiţionale în competiţia producerii cărnii. Adevărul este că, în cazul producţiei de carne în ţara noastră, nu rasele reprezintă o problemă, ci tehnologia de îngrăşare şi în mod deosebit furajarea.

Desigur rasele mixte - Bălţată, Brună, Pinzgau - realizează producţii superioare de carne comparativ cu rasele de lapte – Holstein (pentru care se recomandă producerea de carne albă sau marmorată) şi, totodată, şi clasa comercială a carcasei este superioară.

Prudenţa este, totuşi, necesară

Cererea de carne de calitate superioară a dus la aplicarea încrucişărilor industriale, unde pot fi utilizate ca rase materne şi rasele de lapte. Mai mult, pentru a dispune de un sistem de comparaţie a fost creată şi aplicată clasificarea carcaselor – sistemul EUROP.

Aşadar, se impune întrebarea: producem viţei pentru îngrăşare crescând în continuare rasele pe care le avem sau recurgem la o strategie bazată pe rase de import specializate pentru carne?

Utilizarea intensivă a raselor tradiţionale şi aplicarea încrucişărilor industriale trebuie făcute cu prudenţă. O asemenea politică este adoptată şi de Germania, spre exemplu. Din 4,6 milioane prime însămânţări artificiale, numai 191.000 se realizează cu rase de carne. În Austria, din 1,3 milioane prime I.A. se utilizează rase de carne pentru cca 160.000 I.A.

În ceea ce priveşte folosirea altor rase, acest lucru impune o analiză atentă a factorilor administrativi (susţinerea finanţării) şi a organizaţiilor de crescători (informare – formare profesională, producerea – importul de material de reproducţie, piaţă – preţuri etc.).

În producerea cărnii de bovine, viţeii reprezintă sursa principală a efectivelor destinate îngrăşării. Variantele tehnologice de producere de viţei pentru îngrăşare sunt reprezentate de următoarele scheme:

- în fermele de lapte se continuă tehnologia producţiei de lapte, iar o parte a efectivului se însămânţează cu material seminal din rase mixte sau de carne pentru a obţine viţei pentru îngrăşare.

- aplicarea unei noi tehnologii, (a vacilor doici, vaca de carne) care presupune întreţinerea viţeilor împreună cu mamele lor, iar întreaga producţie de lapte este consumată prin supt.

Aceste două tehnologii pot funcţiona în paralel.

A consemnat Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2011

֩ Comentarii