Culori şi parfum pentru luna lui Florar!

Luna lui Florar este poate cea mai frumoasă de peste an. Nimic n-o egalează, în grădină, ca varietate de culori, flori şi parfum. Imaginaţi-vă un tablou mai reuşit decât o alee, un miniparc, un covor  floral cu panseluţe, petunii, flori de piatră, sporul casei, nu-mă-uita, lalele, margarete, muşcate, iasomie, mâna Maicii Domnului, trandafiri, crini, azalee, bujori şi maci!

Panseluţele

Numită şi barba-împăratului, catifeluța sau trei-frați-pătați, panseluţa de grădină (Viola tricolor) îşi are originea în Europa, fiind extinsă apoi în cultură (creşte şi în mediu natural) în toată lumea. E de prisos s-o mai descriem; o cunoaşteţi cu toţii. De regulă, mai rar ne ocupăm s-o înmulţim. O cumpărăm sau o împrumutăm de la vecini. Plantarea în grădina noastră şi întreţinerea nu sunt deloc dificile.

Panseluţa este rezistentă la frig şi secetă, nu e pretenţioasă la sol şi creşte bine la soare sau semiumbră. Aşadar o plantăm într-un teren bine mărunţit, o udăm zilnic, până când observăm că s-a înrădăcinat perfect şi avem grijă de ea tot timpul, să nu rabde de apă şi să nu fie invadată de buruieni. Spargem din când în când crusta, să-i dăm voie să respire. Cu această minimă îngrijire, panseluţa ne dăruieşte flori din mai şi până în august.

Apropo, putem să tăiem floricica după ce se veştejeşte. Planta este ajutată astfel să înflorească mai mult şi mai rapid. Dacă vrem să ne producem singuri răsadul, atunci semănăm în iunie-august, afară, în strat, iar după 15 zile, la o îngrijire corespunzătoare (udare, plus umbrire uşoară, dacă avem caniculă), plantele răsar.

La aproximativ trei săptămâni, când firul are 2-3 frunze adevărate, se repică tot în straturi, la distanţa de 10-15 cm, sau în ghivece (mici, cu diametrul de 5-6 cm) ori cuburi nutritive (6x6 cm). La loc definitiv se plantează în septembrie sau octombrie, la distanţe de 18-20 cm. Plantarea are succes însă dacă se face şi primăvara. Tot timpul vom avea grijă la udări, la sol, care trebuie să fie afânat şi curat, iar iarna protejăm la nevoie plantele împotriva gerului (paie, folie specială sau frunze).

Iasomia

Philadelphus coronaries (iasomia) este apreciată în garduri vii, dar efectul cel mai frumos îl dă ca tufă separată, plasată în centrul unei compoziţii peisagistice. Nu se recomandă s-o lăsăm la posibilităţile ei de creştere (2-3 metri), ci e bine s-o păstrăm într-o talie de până la 1,60-1,80 m, lucru care se realizează prin conducerea coroanei (tăieri).

Arbustul n-are cine ştie ce pretenţii: îi place lumina şi are nevoie de 5 ore/zi de soare, preferă un climat moderat, fiindcă suferă la temperaturi de peste 30 de grade Celsius şi la minime mai mari de minus 10 grade Celsius, creşte bine şi în teren înierbat, cu condiţia să-i facem un pic de întreţinere, pe un diametru de la tulpină lăsat la latitudinea fiecăruia, îi place să fie udată, merge în orice tip de sol, dar are nevoie din când în când de ajutor cu îngrăşământ natural.

Atenţie însă, crengile iasomiei se usucă repede dacă îi lipsesc condiţiile minime descrise mai sus. Tocmai de aceea îi facem toaletarea, îndepărtând crengile uscate. Florile alb-gălbui, grupate în mănunchiuri, răspândesc un parfum delicat, cu nuanţe de dulce. Înmulţirea se face prin butăşirea lăstarilor semilemnificaţi sau prin separarea puilor apăruţi la baza plantei mature. Se practică, dar mai rar, şi marcotarea.

Coacăzul negru (Ribes Nigrum)

Fructul este folosit pentru siropuri, sucuri sau ca fruct uscat.
Recomandări: hipertensiune, bronşită, pneumonie, tuberculoză pulmonară, afecţiuni renale (litiaza urică), gută, anemie, miopie progresivă, reumatism cronic degenerativ, arterită, răceală, dureri de gât, tuse, răguşeală, amigdalită, tulburări de circulaţie şi de creştere etc.
Înmulţire: butăşire, despărţirea tufei, marcotaj, altoire.

Pregătirea solului: fertilizare organică şi/sau minerală şi arătura la 40-60 cm.
Distanţe de plantare, în varianta culturii pentru consum de familie: minimum 1,2 m între rânduri şi 0,8 m între plante pe rând.
Metode de plantare: în gropi de 30-45/30-45/30 cm sau în rigole adânci de 35 cm.

Fertilizare la groapă sau rigolă: 5-6 kg gunoi de grajd bine fermentat, 30-40 g superfosfat, 20-25 g sulfat de potasiu şi 15-20 g azotat de amoniu.

Fasonarea butaşului: se îndepărtează rădăcinile vătămate sau rupte, se scurtează butaşul la 3-4 muguri lungime, după care se mocirleşte într-un amestec din pământ galben, bălegar proaspăt (de preferat, bovină) şi apă.

Plantarea: Butaşii pregătiţi dinainte se aşază (în gropi sau rigole) cu rădăcinile răsfirate. Se adaugă pământ, se tasează bine în jurul plantei, se udă cu până la 8 litri/ plantă, se umple iar cu pământ şi se tasează bine. Dacă plantarea are loc toamna se face şi o muşuroire. Coacăzul intră pe rod în al doilea an de cultură şi nu pune probleme de înaltă tehnicitate.

Cum putem produce un cartof sănătos

Dacă în grădina de la ţară vom cultiva cartofi pentru consumul propriu, există o metodă prin care putem obţine un produs complet ecologic. La o adică, ce sens are să modificăm calităţile şi conţinutul tuberculilor? Cea mai mare problemă a cartofului o reprezintă atacul gândacului din Colorado (Leptinotarsa decemlineata).

Vom încerca aşadar să alungăm dăunătorul nu cu tratamente chimice, ci plantând ori semănând, printre cuiburile de cartof, usturoi, pătrunjel, mărar sau alte plante cu arome puternice, cum ar fi busuiocul. Vom observa că gândacului nu-i plac nici mirosul de usturoi şi nici puternicul parfum al busuiocului, de exemplu. Evident că unii gândaci mai rezistenţi vor vrea să se instaleze pe cartoful nostru curat şi sănătos.

Controlăm aşadar cultura măcar din două în două zile şi vom culege adulţii (cu o mănuşă, se înţelege), iar frunzele pe care au depus ouăle (partea inferioară) le îndepărtăm şi le distrugem. Se poate întâmpla chiar ca atacul să nu aibă loc. Cartoful obţinut astfel nu va avea reziduuri toxice fiindcă – nu? – n-am apelat la produse chimice!

Rubrică realizată de M. Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI NR.  9, 1-15 MAI 2012

copyright lumeasatului.ro