Scădere dramatică a consumului de apă în agricultură

Cerinţa totală de apă pe surse şi destinaţii, în anul 2012, întocmită de Administraţia Naţională „Apele Române“ (ANAR), arată că agricultura consumă foarte puţină apă, aproximativ o treime faţă de industrie. Studiul ANAR (prezentat la Forumul Mondial al Apei de la Marsilia, Franţa) relevă că, la nivel naţional, în ultimii 22 de ani consumul de apă s-a redus aproape la jumătate, iar cea mai mare scădere s-a înregistrat în sectorul agricol. Spre comparaţie, în Occident se pune problema economisirii apei, mai ales în agricultură.

Cât consumăm

Cerinţa de apă din România a scăzut cu 13,21 mld mc de apă faţă de anul 1990, de la 20,4 mld mc la 7,19 mld mc în 2012. La nivelul acestui an, consumul este defalcat pe trei categorii de utilizatori: populație – 1,10 mld mc (15,30%), agricultură – 1,28 mld mc (17,80%) și industrie – 4,81 mld mc (66,90%).

În agricultură, în aceeași perioadă, consumul de apă a scăzut dramatic, respectiv cu 7,82 mld mc de apă, de la 9,1 mld mc în 1990 la 1,28 mld de mc, cât se solicită în 2012. De asemenea, cerința de apă din industrie s-a redus la jumătate, de la 9,06 mld mc la 4,81 mld mc. Interesant este că și populația folosește mai puțină apă cu 1,15 mld mc (de la 2,25 mld mc la 1,10 mld mc).

Dunărea, principala sursă

Datele ANAR arată că, din totalul cerinței de apă, ponderea cea mai mare o reprezintă Dunărea (3,48 mld mc), urmată de râurile interioare (3,02 mld mc), apele subterane (0,68 mld mc) și Marea Neagră (0,008 mld mc).

Raportat la cerința de apă din anul 2011, care a fost de 7,7 mld mc, volumul prelevat a fost de 6,51 mld mc de apă, în scădere cu 11 mld mc față de 1990, când volumul era de 17,51 mld. Defalcat pe cele trei categorii de utilizatori (populație, industrie, agricultură), cea mai mare scădere a volumului de apă prelevat a fost tot în sectorul agricol, unde a scăzut de la 6,93 mld de mc în 1990 la 0,86 mld mc în 2011.

O scădere semnificativă a fost înregistrată și în sectorul industrial, respectiv s-a redus la jumătate, de la 8,36 mld mc la 4,63 mld mc de apă. În cazul populației, reducerea a fost de un 1 mld mc, de la 2,22 mld mc în 1990 la 1,02 mld mc de apă, cât s-a prelevat la nivelul anului 2011.

Regularizarea debitelor

Conform ANAR, o parte din resursele de apă din România se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici, creându-se astfel un regim variabil al resurselor. Pentru a mări resursele utilizabile, ANAR ia măsuri de regularizare a debitelor, prin lacuri de acumulare, care să rețină debitele excedentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase. Schemele directoare de amenajare ale bazinelor hidrografice includ lucrările necesare pe termen scurt, mediu şi lung, la care statul român va trebui să găsească resursele financiare necesare pentru realizarea acestora.

Resursele de apă ale României sunt relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu. Acestea însumează teoretic aproximativ 134,6 miliarde de metri cubi (mld mc), fiind constituite din apele de suprafață, precum râuri, lacuri, fluviul Dunărea, și ape subterane. Însă resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice, este de vreo 40 mld mc.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI NR.  9, 1-15 MAI 2012

copyright lumeasatului.ro